Pe fundalul zvonurilor privind posibila debarcare a actualului ministru PSD al Învăţământului, în mediul online a început să circule o petiţie intitulată „Liviu Marian Pop trebuie să rămână ministrul Educaţiei Naţionale”.
Petiţia – care a fost publicată duminică de un grup intitulat „profesorii învăţământului preuniversitar” – nu a fost tocmai un succes, până astăzi semnând circa 900 de români.
„Liviu Marian Pop trebuie să rămână ministrul Educaţiei Naţionale pentru că este persoana care a abordat coerent şi unitar toate problemele şi lacunele educaţiei preuniversitare.
Când într-un sistem lucrurile se schimbă în bine, nu înlocuieşti autorul schimbării!
Poate că ministrul Liviu Marian Pop nu a fost nici cel mai bun PR-ist din Guvern şi cert a utilizat regionalisme fonetice cu sonorităţi buclucaşe, ba a făcut şi câteva greşeli de exprimare, dar atunci când a fost numit Ministru al Educaţiei, Pop nu a fost selectat nici pe competenţe oratorice, nici pe competenţe de bun purtător de cuvânt, ci pe competenţe reale, probate de o carieră de-o viaţă în învăţământul preuniversitar.
Şi este primul ministru al Educaţiei care cunoaşte această parte a sistemul românesc de educaţie. Poate şi de aceea, dacă în mediul universitar, post-universitar şi doctoral din România, ultimii 28 de ani au adus progrese, în învăţământul preuniversitar, acest sistem a dezvoltat caracatiţe ce au generat hoţie, impostură, birocraţie.
Liviu Marian Pop a demarat schimbarea în bine a sistemului preuniversitar, eliminând prin reformă structurile de tip caracatiţă şi punând stavile serioase hoţiei, imposturii şi birocraţiei!
Mafia manualelor, a auxiliarelor şi a rechizitelor aferente a fost practic demontată prin Proiectul Editurii Didactice şi Pedagogice S.A., ca instituţie de interes naţional. Sistemul, fiind astăzi în primejdie de moarte, cere vocal înlocuirea ministrului Educaţiei. Şi, de multe ori din păcate, o face prin gura unor dascăli numiţi generic „antrenori de genii”. Or acei profesori au privilegiul de a lucra cu o elită de 1-2% dintre copiii României, copii pentru care oricând vor putea fi procurate materiale didactice aparte, fără însă a mai îmbogăţi caracatiţa editurilor căpuşă.
Reforma însă trebuie să înceapă şi de la cadrele didactice, de la metodologia de predare, de la o abordare mai pragmatică a învăţământului, dinspre cunoştinţe către abilităţi şi competenţe. Dar rezistenţa la schimbare face, şi aici, ca sistemul, speriat şi scos din propria-i zonă de confort, să încerce înlocuirea celui care a demarat schimbarea.
Iată de ce Liviu Marian Pop nu doar că nu trebuie înlocuit acum, în plin proces de transformare în bine a învăţământului preuniversitar, dar este de dorit ca tocmai oamenii cu dorinţe de schimbare în bine din interiorul sistemului preuniversitar să explice alături de reprezentanţii Ministerului care sunt atuurile aduse de faptul că, în sfârşit, un fost profesor de liceu, un fost lider sindical din această ramură, un om cu mulţi ani de experienţă aici, să fie în continuare Ministru.
- Este primul ministru din România postdecembristă care provine din sistemul preuniversitar, înţelegându-i complexitatea (raportul nr elevi/nr studenţi fiind de 6 la 1);
- singurul ministru care a avut curajul să înfrunte baronii manualelor şi a construit Proiectul Editurii Didactice şi Pedagogice S.A. ca instituţie de interes naţional;
- singurul ministru care a reglementat ca începând cu noul an şcolar discriminarea minorităţilor naţionale şi a cultelor religioase să înceteze;
- primul ministru care a înţeles importanţa utilizării resurselor educaţionale deschise şi luptă pentru promovarea acestora;
- primul ministru care a înţeles necesitatea validării materialelor auxiliare prin grupuri de experţi înainte ca acestea să intre în circuit;
- primul ministru care a reuşit să dubleze numărul de clase pentru învăţământ dual;
- primul ministru care în aceste 6 luni de mandat a demarat următoarele proiecte:
- noi planuri cadru şi programe pentru liceu şi revizuirea celor existente pentru învăţământul primar şi gimnazial;
- implementarea Legii Manualului Şcolar ca bun de interes public;
- implementarea proiectului privind formarea a 55.000 de cadre didactice;
- dubla specializare pentru profesori;
- cadrul de organizare, funcţionare şi pregătirea cadrelor didactice pentru educaţia timpurie;
- revitalizarea Centrelor de Excelenţă (realizate împreună cu Guvernul Japoniei);
- colaborarea cu administraţiile locale în scopul finalizării investiţiilor în unităţile şcolare şi construcţia celor 2.500 de creşe şi grădiniţe;
- elaborarea Proiectului Legii Educaţiei Naţionale (LEN), pe care Guvernul României îl va înainta Parlamentului, în septembrie 2018.” (Neagu Monica).