„Acesta este biletul nostru norocos, mergem în Europa”, a afirmat Zoran, în vârstă de 18 ani, învelit în haina sa de iarnă groasă. Cu trei bagaje mari după el, tânărul aștepta să urce la bordul unui avion al Belavia, compania de stat a Belarusului, ce urma să își ia zborul către capitala Minsk.
Două zile mai târziu Belavia avea să anunțe că nu va mai permite îmbarcarea unor cetățeni irakieni, sirieni sau din Yemen în avioane ce zboară din Turcia către Belarus.
Însă Zoran călătorise deja din Zakho, un oraș din regiunea kurdă din nordul Irakului, prima dată cu autobuzul iar apoi cu avionul din Erbil, capitala regiunii kurde din Irak.
Ca mii de alți migranți din Orientul Mijlociu care au făcut călătoria periculoasă până la granița dintre Belarus și Polonia în ultimele săptămâni, el este hotărât să ajungă în Uniunea Europeană și se declară dispus să îndure frigul din taberele improvizate în pădurile bieloruse.
„Nu am nicio alegere, viața este periculoasă și lipsită de speranță în Irak. Sunt pregătit pentru trecere”, afirmă Zoran.
FOTO: Sergei Ilyin-Kremlin Pool / Zuma Press / Profimedia Images
Criza migranților orchestrată de Alexandr Lukașenko
Uniunea Europeană îl acuză pe președintele bielorus Alexandr Lukașenko de orchestrarea deliberată a crizei tot mai tensionate de la graniță, ademenindu-i pe migranți în țara sa cu promisiunea că vor putea intra în blocul comunitar prin Polonia și Lituania.
Motivația sa? Răzbunarea după seria de sancțiuni impuse împotriva regimului său după fraudarea alegerilor de anul trecut și reprimarea sângeroasă a mișcărilor de protest care au urmat.
Oficialii europeni și-au îndreptat acum atenția spre companiile aeriene care i-au transportat pe migranți în Minsk de pe aeroporturi din Istanbul, Beirut, Damasc și Dubai. Autoritățile irakiene au suspendat toate zborurile cu pasageri către Belarus în luna august, în urma presiunilor făcute de la Bruxelles.
În fiecare zi trei zboruri, operate atât de Belavia cât și Turkish Airlines, pleacă din Istanbul cu destinația Minsk. Însă Turcia a anunțat la rândul ei vineri că va împiedica îmbarcarea pasagerilor din Siria, Yemen și Irak în zboruri ce se îndreaptă spre Belarus.
Măsura vine după ce Polonia a criticat dur Turcia pentru că menține deschis un coridor între Istanbul și Minsk și că ajută Belarusul să aducă mii de refugiați la granița sa, acuzând de asemenea Ankara că își sincronizează acțiunile cu Moscova și Minskul.
Pe aeroportul din Istanbul, angajații Belavia i-au separat pe cetățenii irakieni de ceilalți pasageri pe măsură ce se apropia ora decolării.
„Dacă sunteți din Irak, vă rugăm să vă îndreptați spre îmbarcare într-o coadă separată”, a strigat o femeie în uniforma albastră a Belavia unui grup mult mai numeros decât restul pasagerilor.
FOTO: Valdemar Doveiko / Sputnik / Profimedia
„Voi sta în frig toată iarna dacă trebuie”
Mulți dintre migranții ce stăteau la coadă aveau doar un plan vag cu privire la modul în care vor ajunge la granița poloneză, și cu atât mai puțin în Uniunea Europeană.
„Vom merge mâine sau poate ziua de după sau poate chiar diseară”, a speculat Afron, în vârstă de 16 ani, adăugând că a pornit la drum singur, cu binecuvântarea părinților săi.
El a arătat cu degetul înspre picioarele sale când a fost întrebat cum intenționează să ajungă la graniță. „Prietene, sunt puternic”, a afirmat acesta.
După finalizarea îmbarcării, Nzar, un profesor de matematică în vârstă de 24 de ani din Kurdistan, și-a scos telefonul pentru a-și anunța familia și prietenii că a ajuns la bord cu succes.
O atmosferă de ușurare s-a răspândit în avionul plin după ce aeronava a început manevrele de decolare.
„Am reușit, decolăm”, a afirmat Nzar, relatând că încearcă să ajungă în Germania pentru a lua din nou legătura cu prietena sa și cei doi frați care au primit azil în Berlin în timpul crizei migranților din 2015.
La momentul respectiv Nzar a mers pe jos din Turcia în Germania însă a fost deportat înapoi în Irak după ce cererea de azil i-a fost respinsă.
El speră acum că zborul către Belarus îi va oferi o nouă șansă să îi vadă pe cei dragi.
„Am renunțat la tot, trebuie să îi văd din nou. Nu mă întorc. Voi sta în frig toată iarna dacă trebuie”, a spus acesta.
FOTO: Stringer / TASS / Profimedia Images
Călătoria înspre Belarus a migranților
Pentru mulți dintre migranți călătoria până în Belarus costă cât economiile de-o viață.
Nzar a povestit că i-a plătit 2.000 de dolari unui intermediar din Irak pentru o viză turistică de o săptămână pe care o prezintă cu mândrie. Bărbatul l-a taxat de asemenea cu încă 600 de dolari pentru o cameră de hotel.
Alții au folosit numeroasele agenții turistice bieloruse care au apărut recent în numeroase orașe din Orientul Mijlociu.
„A fost extrem de ușor să obțin o viză, a durat mai puțin de o săptămână. Dacă ai banii”, mai a spus Nzar.
O membră a echipajului Belavia a relatat că a observat pentru prima dată mai mulți cetățeni sirieni și irakieni la bordul zborurilor către Minsk în timpul verii.
Ea a glumit că între timp a devenit un „secret deschis” că linia aeriană transportă „turiști” care intenționează să treacă granița în UE.
„Am transportat refugiați timp de luni de zile deja…Toată lumea știe ce facem. Ne uităm cu toții la știri”, a spus aceasta, plângându-se apoi de faptul că zborurile au dus la un val de migranți în Minsk, orașul ei natal, și că unii din aceștia dorm sub poduri.
„Dar asta e politica. Nu putem face prea multe”, a adăugat ea.
FOTO: Belarus State Border Commitee / TASS / Profimedia Images
„Va fi de rahat. Nu mi-e frică. Sper la Germania”
Rebin, un prieten al lui Nzar, un tânăr cu o barbă îngrijită și o bluză cu logo-ul NBA, era cu ochii în telefonul său, uitându-se peste o hartă a Belarusului pe Google Maps.
„Ai snapchat?”, l-a întrebat acesta pe jurnalistul de la The Moscow Times înainte de a face o poză sandviciului de calitate îndoielnică servit după decolare.
„Pozele astea sunt pentru prietenii mei de acasă, mulți dintre ei vor să vină la rândul lor”, a spus acesta.
Aplicațiile social media ca Snapchat și Instagram le permit migranților să comunice mai ușor între ei și să își ofere ponturi despre cele mai bune rute de călătorie până la granița cu Polonia. Mulți dintre aceștia aveau două baterii la ei.
Însă imaginile de pe social media cu privire la situația de la graniță au ajuns și în rândul migranților, oferindu-le o imagine asupra condițiilor cu care se vor confrunta după ce ajung în Belarus.
„Știu, știu, va fi de rahat. Am văzut filmulețele”, spune Rebin, explicând însă că nu se simte descurajat de acestea.
„Nu mi-e frică. Nu am nicio viață în Irak. Niciun loc de muncă, niciun viitor, fără bani. Europa este locul unde îmi doresc să fiu. Germania, sper”, a relatat acesta.
După ce avionul a aterizat la aeroportul aflat la 40 de kilometri de Minsk, un ofițer vamal într-o uniformă verde le-a ordonat imediat tuturor cetățenilor irakieni să îl urmeze până la etajul doi.
Ei au ieșit afară după două ore, majoritatea îmbarcându-se în autobuze sau taxiuri pentru a ajunge la hotelurile rezervate în Minsk de agențiile de turism care le-au organizat călătoria.
Un grup mai mic de cinci bărbați, printre care s-a numărat și Afron, tânărul în vârstă de 16 ani, a luat-o pe jos înspre oraș în toiul nopții.
Citește și:
