În ceea ce privește cifrele în Piemonte, prezența populației străine este de 9%: jumătate, aproximativ 211.000 sunt în provincia Torino, iar a doua jumătate este la Cuneo, care are o prezență de circa 60.000 de imigranți, urmată de Alessandria cu 45.000 și Novara cu circa 37.000.
„Impactul pandemiei a fost foarte puternic: la nivel național se estimează că cel puțin 100.000-150.000 de lucrători străini cu contracte legale și-au pierdut locul de muncă, pe lângă contractele de muncă ocazionale și sezoniere, deci foarte fragile”, a explicat Durando. Iar pierderea locurilor de muncă, pentru mulți, a dus la coborârea pe ultima treaptă a scării sociale. „Astăzi se estimează că în Italia și în Piemonte mai mult de 1 din 4 se află în condiții de sărăcie absolută: aproximativ 26% la nivel național, față de 6% din familiile italiene”, a explicat directorul Biroului Pastoral.
Șomajul post-Covid i-a afectat în principal pe străini: numai 45% dintre aceștia din urmă au un loc de muncă, față de 56% dintre italieni. Și a crescut numărul primilor, care apelează la ghișeele Caritas. „În regiunea noastră, imigranții care vin la ghișeele noastre au în medie 40 de ani, față de 50 de ani pentru compatrioți”, a explicat Durando.
Și, astfel, unii aleg să se întoarcă în țara de origine. Este cazul românilor, care sunt primul grup etnic din orașul Torino și din provincia Torino. Motivele în acest ultim caz, după cum explică Dovis, sunt multiple: „Din ce în ce mai multe companii se mută în Est, creând locuri de muncă. După ce au muncit câțiva ani, au economisit bani, construindu-și adesea o casă și în România. Cetățenii de alte origini încearcă alte țări în Europa”. „De astăzi va trebui să încetăm să ne mai îngrijorăm cu privire la invazie, ci mai degrabă să creăm condiții pentru care Italia să nu fie doar o țară de tranzit”, a concluzionat Durando.
Apeluri primite de Primărie, reprezentată astăzi de președintele Consiliului Local, Maria Grazia Grippo. „Torino a încetat de ani de zile să mai fie orașul oportunităților, chiar și pentru cei care au pornit de departe. Orașul este într-o criză de vocație, înăsprită de pandemie: aceasta din urmă este pe agenda primarului și a Consiliului Local”. „Această condiție a orașului se poate dovedi a fi un motiv de alegere: mulți tineri imigranți își imaginează un viitor în altă parte. De aceea, este foarte clară urgența de a acționa din partea noastră, dar pentru a o face în mod corect trebuie să cunoaștem metoda: raportul Migrantes este esenţial în această optică”, a concluzionat Grippo.
