Există deja un decalaj de vârstă imens între județe. Și nu suntem deloc departe de Japonia care are vârsta medie de 45,4 ani și pe care o considerăm una din cele mai îmbătrânite țări. Avem chiar două județe în care vârsta medie depășește media japonezilor de vârstă: Teleorman și Vâlcea. Și probabil că în următorii ani, vom avea mai multe asemenea județe.
- Cele mai ”bătrâne” județe: Teleorman (vârsta medie e de 46,8 ani), Valcea (46,1 ani), Brăila (45 ani), Olt (44,7 ani), Hunedoara (44,5 ani), Mehedinți (44,5 ani), Buzău (44,5 ani) Caras-Severin (44 ani)
- Cele mai tinere județe: Iași, Ilfov, Suceava și Bistrița Năsăud, cu vârsta medie a locuitorilor în jurul a 40 de ani.
- De asemenea, îmbătrânirea populației impinge autoritățile locale – ale căror venituri depind de încasările din taxele și impozitele locale- să gestioneze cu dificultate presiunea fiscală asupra contribuabililor. În județele foarte îmbătrânite cum e Teleormanul, nu prea poți crește taxele aplicate populației (majoritar pensionare) și ești nevoit să taxezi suplimentar puținele afaceri care au mai rezistat în zonă.
Peste jumătate din județe îmbătrânesc cu o viteză mai mare decât media pe țară, iar centre universitare cum e Clujul suferă de ”îmbătrânire”- vârsta medie urcând de la puțin peste 35 de ani în urmă cu 6 cicluri electorale la aproape 42 de ani.
Zonele mai bogate au o rată a decesului mai mică și tind să atragă lucrătorii mai tineri din alte județe, ”întinerindu-și” astfel populația. Un fenomen similar are loc și în zonele mai paupere, dar acolo cauzele nu sunt de ”import” de forță de muncă tânără, ci e bazată pe natalitatea ridicată.
De când vârsta a devenit tot mai importantă în stimularea preferințelor de vot – cu alegători mai în vârstă care să favorizeze partidele cu orientare populistă și vederi de stânga- candidații ar trebui să își oferteze publicul țintă cu politici adaptate nevoilor acestuia.
Toata Europa se confruntă cu acest fenomen, dar Romania „încărunțește” mai rapid.
- O penurie a forței de muncă. O populație care îmbătrânește înseamnă și un număr tot mai mic al populației active, un bazin de recrutare al forței de muncă tot mai mic care va pune presiune pe salarii sau va determina firmele să ofere practici flexibile de lucru.
- Creșterea taxelor pe muncă. Românii care vor fi în câmpul muncii ar putea fi taxați mai mult pentru ca Statul să poată susține o masă de pensionari în creștere. Partea proastă este că un nivel mai ridicat de taxare are și un efect pervers în economie: descurajează muncă și induce pesimism cu privire la decizia de a investi a antreprenorilor. Un sistem de impunere mai ridicat poate aduce și o scădere a productivității cu impact contracționist a ratei de creștere economică.
- Creșterea cheltuielilor guvernamentale pentru asistență medicală și pensii. Fiecare persoană care se pensionează creează un „gol” la bugetul Statului prin faptul că taxele pe care le plătea pe venit sunt mai mici (de regulă pensia e mai mică decât salariul iar la o rată constantă de impunere, Statul va încasa bani mai puțini). Această combinație de cheltuieli mai mari ale bugetelor de pensii și venituri fiscale mai mici ar trebui să fie o sursă de îngrijorare pentru guvernul actual și pentru cele viitoare. Pentru că pe termen mediu și lung, dacă nu se intervine prin politici pro-nataliste, în lipsa unei consolidări bugetare eficiente, bugetul va avea serioase probleme de deficit.
- Creșterea ratei de dependență. Dacă vârsta de pensionare rămâne fixă iar speranța de viață crește, numărul celor care se vor baza pe pensia Statului va crește, iar numărul celor activi în câmpul muncii – cei care asigura prin impozite și taxe veniturile la bugetele de pensii- va fi descrescător. Concluzia e elementară: acest lucru va duce inevitabil la rate de impozitare mai mari aplicate asupra unei forței de muncă în scădere.
- Schimbări structurale în economie. O creștere a numărului de pensionari va duce la dezvoltarea pieței de bunuri și servicii legate de persoanele în vârstă (îngrijire la domiciliu, cămine de bătrâni, produse pharma și de îngrijire personală șamd).
În 2030, mai mult de un miliard de oameni de pe planetă vor fi în vârstă de peste 65 de ani, conform unui studiu finanțat de National Institutes of Health. Aceasta se va datora creșterii duratei de viață și îmbunătățirii condițiilor de trai în toată lumea. Dar îmbătrânirea populației lumii – nu doar în Occident, ci și în Asia și America Latină – aduce reale probleme, notează și Washington Post..
