EXCLUSIV/O demonstrație de malonestitate a personalului „instanței de judecată” CAB-SCAF

Faptul că România are tot mai puțini magistrați („justițiari” însetați de Lege, dreptate, adevăr) este o realitate extrem de îngrijorătoare. Din acest considerent, cele mai multe acțiuni îndreptate împotriva instituțiilor statului „de drept” România sunt soluționate prin respingere de către judecători. Chiar și accesul la Curtea Constituțională a României a devenit o himeră.

Dar, vă vom demonstra, din nou, cu probe (așa cum v-am obișnuit) despre realitatea de tip mafiot din „templu al dreptului”: CAB-SCAF

Potrivit Legii 47/1992 oricine este parte într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată poate solicita concursul Curții Constituționale în scopul de a fi soluționat, ulterior deciziei CCR, fondul cauzei. Instanța ordinară fiind „intermediarul legitim” între partea care a solictat sesizarea CCR-ului și CCR. Bineânțeles, există și situații în care judecătorul de caz solicită concursul instanței de contencios negativ pentru ca fondul cauzei să fie soluționat cu respectarea principiului imparțialității.

Ei bine, în cauza 20979/3/2016, fiindcă recurentul a enervat prea tare falșii polițiști (structurile suport ale MAI, IGPR și DGPMB) și indivizi corupți, acoperiți cu roba de judecător din completul 10 al CAB-SCAF, a fost amendat. Doar trebuia să fie oprit, într-un fel, recurentul de a mai pune la muncă „căpușele cu epoleți” din birourile neoxigenate din MAI și Poliție respectiv „acoperiți” cu roba de judecător ai CAB-SCAF montați în acest templu al dreptului strict pentru a proteja mafia instituțională.

În fine, ca să nu ne depărtăm de subiect, CAB-SCAF a respins cererea de reexaminare a recurentului (așa cum era de așteptat), obligându-l la plata amenzii de 500lei impusă de „acoperiți” cu roba de judecător (complet 10 recurs CAB-SCAF: Oprea, Pătrașcu și Spânu: EXCLUSIV/Legile se nasc la CAB-SCAF după bunul plac al „mafiei cu epoleți” ascunsă în birourile neoxigentate ale DGPMB și MAI. „judecătorii”: Spînu, Pătrașcu și Oprea au devenit „legiuitorul României”: Parlament și Guvern. – Ziarul Incisiv de Prahova) la ordinul falșilor polițiști și falșilor consilieri juridici din DGPMB (poate îi știți: ăia care organizează chermeze cu judecători de contencios, procurori pe la cârciuma MAI, „Excelsior”, unde se mai dezbracă și dau din buric ca să delecteze „ acele robe șifonate din Camorra instituțională”). A se vedea și decizia CCR-ului nr.624/2017 în care Curtea a statuat că pentru a te judeca la o instanță din România ai obligația de a plăti „taxă de protecție” judecătorului care ți-o impune (indiferent dacă, ulterior achitării taxei judiciare, îți admite sau respinge acțiunea): „…accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit, în condițiile în care art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care obțin un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.” Așadar, plătim taxe și impozite pentru buna funcționare a tuturor instituțiilor statului dar, mai trebuie să plătim și suplimentar o „taxă de protecție” fără de care „justiția nu poate funcționa” (taxă din care „sug” și autoritățile locale, că deh, și ei trebuie protejați)…hm!

În baza dreptului de acces la Justiție, recurentul a formulat și o excepție de neconstituționalitate care, potrivit art.29 din Legea 47/1992 trebuie formulată și depusă „în orb” în termen de 48h de la data pronunțării instanței. Adică, nu ști ce a avut în cap magistratul când ți-a respins cerea dar tu trebuie „să bagi din top” o cerere de recurs.

Și acum vine partea „frumoasă”: pe portalul instanței nu figurează nici o soluție în termenul de 48h. A admis, nu a admis… Ce faci? Formulezi repede o cerere de recurs care ar trebui să se judece în 3 zile de la depunere nicidecum 3 luni (termenul „normal” aceptat de instanțe). Și, dacă ai norocul să îți fie admisă cererea de sesizare a CCR-ului iar tu ai formulat și depus recurs în termenul de 48h, atunci să vezi beleaua: acțiunea va fi respinsă ori ca rămasă fără obiect ori ca lipsită de interes. Ce înseamnă asta: „În ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor, s-a considerat că între excepţia procesuală a lipsei de interes şi cea a lipsei obiectului, ca element al acţiunii civile înseşi, prevalează excepţia lipsei obiectului, acţiunea urmând a fi anulată, prin raportare la dispoziţiile art. 196 alin. (1) NCPC.

Respingerea cererii ca rămasă fără obiect sau ca lipsită de interes prezintă relevanţă şi din perspectiva suportării cheltuielilor de judecată. Astfel, de principiu, dacă cererea este respinsă ca lipsită de interes, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de partea adversă, în timp ce, dacă cererea rămâne fără obiect în cursul judecăţii, pârâtul ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, cu respectarea prevederilor art. 454 NCPC.”? Că oricum, pierzi: dacă cererea a rămas fără obiect, te pune să-i plătești pârâtului (obligatoriu), iar dacă cererea ți-e lipsită de interes, atunci instanța „poate” obliga pârâtul la plata unor cheltuieli de judecată.

În această cauză (20979/3/2016/a2) exact asta s-a întâmplat: personal din CAB-SCAF a afișat decizia instanței după expirarea termenului de 48h (timp în care recurentul a formulat și depus cerere de recurs), iar ICCJ-SCAF a admis excepția lipsei de interes invocată de falșii polițiști din DGPMB (http://www.scj.ro/1094/Detalii-dosar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=200000000355109) – în cazul în care CCR-ul admite excepția, ar putea fi aceștia puși să plătească pentru prejudiciul creat recurentului. Mai era situația ca, în cazul în care ICCJ-SCAF admitea lipsa de obiect să anuleze toată acțiunea (reexaminarea amenzii judiciare) iar în acest caz, CCR ar fi spus: este inadmisibilă cererea prin care am fost sesizată întrucât a fost anulată acțiunea (nu există)”. Că este corectă soluția ÎCCJ-SCAF, nu ne pronunțăm. Ne pronunțăm doar asupra nesimțirii (că nu știm cum să-i spunem altfel) unor agenți ai statului din CAB-SCAF plătiți lunar cu sume considerabile, culmea, ca să-și bată jod de profesia de magistrat, grefier și, mai ales, de cei care apelează la „serviciile de specialitate” ale unor astfel de … ingrați.

Așa că, dragi români, când auziți de CAB-SCAF încercați să fugiți precum „dracul de tămâie” căci personalul de aici este dedicat trup și suflet fățarnicilor din instituțiile statului cu care dvs. vă luptați. Doar: CEDO, CDFUE, Constituția, Legea, deciziile CCR-ului sunt INADMISIBILE în acest „templu al dreptului” care, dealtfel, a și recunoscut că: ROMÂNIA NU E STAT DE DREPT (https://www.incisivdeprahova.ro/2017/08/31/exclusiv-curtea-de-apel-bucuresti-recunoaste-oficial-ca-romania-nu-este-stat-de-drept-sau-ca-aceasta-informatie-este-clasificata/)! (Cerasela N.).

Detalii: Excepția lipsei obiectului cererii”

Citatie dosar 20979

Cerere renuntare la judecata 20979-3-2016-a2