Recuperarea suveranității și a demnității naționale/Tudorel Toader – un gest de curaj si de demnitate nationala

MOTTO

„La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
Un batrân atât de simplu, dupa vorba, dupa port.”

1. Eminescu, Scrisoarea III

COMENTARIU de Contele de Saint Germain: 

În fața lui Baiazid granițele dispăreau. Era prea puternic. Toți cei care cutezau să înfrunte „turbarea-i furtunoasă” erau de la început sortiți distrugerii. Până când, din lașitatea generală, a apărut „un ciot”. Pe numele său rămas în istorie, Mircea cel Bătrân. A fost suficient ca aliotmanul să se împiedice!

Așa și cu noi acum. Aproape că ne resemnaserăm. Cine să se pună cu „fulgerul” SUA? Dar cu dictatul UE?

Guralivi doldora de lozinci patriotarde, și mă refer aici în primul rând la Traian Băsescu și la Victor Ponta, ne închinaseră porților străine mai ceva decât fanarioții.

Și apare, când speranța ne era pe terminate și călcâiul Laurei Kovesi apăsat pe carotida țării era gata – gata să o sufoce definitiv, un bătrân șugubăț la privire și tacticos la vorbire care ne lasă cu gura căscată. Are cutezanța nebună să spună „Stop! Până aici”! Se așează îndărătnic, orice i s-ar întâmpla, de-a curmezișul șuvoiului împilator, slujind astfel adevărul și binele național într-un fel cum nu credeam că se va mai găsi cineva să cuteze a o face.

Nu știu cum se va sfârși această aventură frumoasă și infernal de dificilă, începută de Tudorel Toader. Recuperarea suveranității și a demnității naționale. Oau! Cum sună! Aproape că mă speriu! Dar lupta se arată inegală. Împotriva unui parlament cu multe voturi dar cu puține caractere și aproape lipsit de muniție letală, o internațională a instituțiilor de forță și a intereselor de anihilare identitară a României și a românilor pare a fi de neînvins pe termen lung.

Cu atât mai mult, însă, m-a înflăcărat nebunia arătată de ministrul Toader, de a fi demn și de partea intereselor profunde ale României. Chiar m-am simțit o clipă mândru de acest moment.

De-acum nu se mai poate folosi argumentul mincinos al asaltului răului asupra binelui, al atacului, prin făcături, al găștii de penali asupra DNA. Raportul lui Tudorel Toader este un document oficial scris și asumat de un „nepenal”. Slavă Domnului că până la momentul Declarației de Presă, ministrului Toader nu i se deschisese, încă, un dosar penal.

S-a depășit un prag critic: acela al echivocului. Toată lumea se întreba cum ar acționa președintele Iohannis dacă decizia referitoare la revocarea Laurei Kovesi ar ajunge la el. Dar răspunsul la această întrebare era mereu amânat pentru că Ministrul Justiției tot ezita să-i transfere președintelui responsabilitatea finală. Acum a făcut-o și Klaus Iohannis e pus în situația pe care o detestă cel mai mult: aceea de a ieși din leneveală și de a lua hotărâri decisive.

După cum se anunță, #rezist pune la cale proteste masive. S-ar putea să fie nevoie, pentru descurajarea acestora, să iasă în stradă și poporul pesedist, mult mai numeros.

Abia acum, după ce Ministrul Justiției a luat o poziție fermă și oficială, care devine si poziția alianței de la guvernare, susținătorii PSD-ALDE vor avea un temei puternic de a-și manifesta și in stradă, nu doar la urne, superioritatea numerică față de haștagieni.

Până atunci, însă, hai să ne bucurăm că, în fine, din cenușiul amorf al politicii românești a apărut o personalitate de care să nu ne fie rușine. Ba, mai mult, care să inspire respect.(Sava N.).