Profilul psihologic al lui Putin: un sentiment grandios de auto-importanță, cu pretenții exagerate de supunere automată la dorințele sale

Personalitatea președintelui rus pare a fi de nepătruns. Acesta afișează imaginea unui conducător rezervat, în control, și, mai ales, care nu își arată emoțiile în fața camerelor de televiziune. Nu este însă pasiv și reacționează imediat, virulent, când crede că situația îi cere să facă asta, sau când interlocutorul îi atinge un punct vulnerabil.

Vladimir Putin anunțând invadarea UcraineiFoto: Handout / AFP / Profimedia

Cum este cu adevărat Vladimir Putin? La această întrebare nimeni nu cred că are răspunsul. Un profil psihologic aproximativ poate să rezulte din relatările celor care îl cunosc, cu observația că, există o mare diferență între un profil psihologic făcut în cabinet, de un specialist, și unul făcut cu informații de la terți.

Fostul președinte american Barack Obama îl descrie în cartea sa ca fiind un tip dur, cu școala străzii, lipsit de sentimente, care se bazează doar pe ceea ce cunoaște. Putin nu admite că ar putea exista și alte percepții adevărate, diferite de ale lui. În cuvintele lui Obama acesta “este un tip care folosește mita, frauda și violența ocazională pentru a-și atinge scopurile și nu le vede decât ca simple unelte.”

Un prieten din copilărie, îl descrie pe președintele rus, în cartea lui Oleg Blotsky “The road to Power” ca fiind un individ care în cazul în care se simțea insultat, ar fi reacționat imediat, extrem de violent și nu ar fi lăsat pe nimeni să îl umilească. În majoritatea aparițiilor media apare ca un erou neînfricat, conducător al poporului și, mai ales, este dotat cu calități ieșite din comun.

Există însă o mare diferență între ceea ce spun public conducătorii și ceea ce gândesc, cum sunt ei de fapt și ce au de gând să facă. Oamenii politici gândesc în termeni de populism și își ajustează discursul în funcție de ce vor să obțină și cum își doresc să fie văzuți. Cei mai versați, și cei care rezistă în funcții cel mai mult(în opinia mea), își măsoară fiecare cuvânt și au mare grijă la ce atitudine adoptă și ce transmit presei și opiniei publice. Chiar și ocazionalele răbufniri sunt regizate cu multă grijă pentru a atinge scopul scontat.

Când au făcut ceva ceea ce a demonstrat o agresiune împotriva cuiva sau ca explicație dată unui refuz, de obicei, își justifică reacția folosind un mic truc psihologic. Ei se prezintă ca fiind o victimă și nu au avut nimic de a face cu ceea ce se întâmplă, pur și simplu au fost siliți de ceilalți să reacționeze în acel mod. De obicei adevărul este pe la mijloc dar întodeauna, oricine, poate să aleagă să reacționeze ori într-o manieră pașnică ori în una agresivă.

Cei care dețin puterea reacționează agresiv atunci când sunt siguri că nu pot păți nimic și nu o să existe repercursiuni asupra lor. Câteodată reușesc să îi păcălească pe ceilalți, dar mai sunt și momente când plătesc foarte scump, în cazuri extreme chiar cu viața, agresiunea asupra celorlalți.

Liderilor le place să vorbească. Ei lasă multe informații care pot fi suficiente pentru a fi adunate și analizate de specialiști. Crearea unui profil psihologic aproximativ se poate contura, dacă știi să “citești” printre rânduri.

Luând în considerare toate aceste elemente, conform DSM, poate fi încadrat la mai multe tulburări de personalitate. Ne putem gândi la un diagnostic prezumtiv de tulburare de personalitate narcisică, ale cărui criterii de diagnostic din DSM sunt:

• Un pattern permanent de grandoare (în fantezie și comportament), necesitatea de admirație și lipsa de de empatie, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte;

• Are un sentiment grandios de autoimportanță (își exagerează realizările și talentele, așteaptă să fie recunoscut ca superior, fără realizări corespunzătoare);

• Este preocupat de fantezii de succes nelimitat, de putere, de strălucire, frumusețe sau amor ideal;

• Crede că este “aparte” și unic și poate fi înțeles numai deanumiți oameni, ori trebuie să se asocieze numai cu oameni (sau instituții) speciali ori cu status înalt;

• Necesită admirație excesivă;

• Are un sentiment de îndreptățire, adică pretenții exagerate la un tratament favorabil special ori de supunere automată la dorințele sale;

• Este exploatator interpersonal, adica profită de alții spre a-și atinge propriile scopuri;

• Este lipsit de empatie: este incapabil să recunoască sau să se indentifice cu sentimentele și necesitățile altora;

• Este adesea invidios pe alții sau crede că alții sunt invidioși pe el;

• Prezintă comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare.

În același timp nu putem exclude tulburarea de personalitate disocială care include tulburarea de personalitate amorală, antisocială, asocială, psihopată și sociopată (ICD-10).

În astfel de vremuri tulburi în care nu putem să ne facem planuri de viitor, anxietatea poate să crească proporțional cu știrile negative care ajung la noi.

Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care de altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.

N.Red: Bogdan Stoian psiholog clinician și fondator Clinica Senex www.clinicasenex.ro