Dacă nu ești de partea ”serviciilor” în disputa zilei, nu pari suficient de anti-rus, de prooccidental, de liberal, de anti-corupție șamd.

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAŢIU PEPINE:
Generalul Florian Coldea va fi audiat marţi de către Comisia de Control al Serviciului Român de Informaţii, numele său fiind legat de cele mai grave acuzații îndreptate împotriva Serviciului (N.RED- AUDIEREA S-A AMÎNAT).
Probabil că nu vom afla cu această ocazie mare lucru. Dar este important că după ultimele alegeri Parlamentul și-a luat pentru prima dată misiunea în serios, chemându-i să dea socoteală pe unii dintre cei care au ocupat funcții de comandă în SRI. Faptul însuși de a răspunde la întrebările unor membri ai Parlamentului este un început de responsabilizare pentru un serviciu care, după toate aparențele, nu dă socoteală nimănui în politica internă. Să observăm totuși că atât George Maior (fost director până la ultimele alegeri prezidențiale), cât și generalul Florian Coldea nu mai au astăzi nicio răspundere în cadrul SRI. De aceea, audierea lor pare întrucâtva lipsită de miză. Totuși clarificarea trecutului apropiat nu este de prisos, cu atât mai mult cu cât am asistat la o deplină continuitate în politica statului care face ca deciziile de ieri să se regăsească inevitabil în situația de astăzi, precizeaza Flux 24.
Presupoziția care animă aceste audieri și care își caută fie și cea mai mică confirmare este că SRI a căutat să influențeze, pe diferite căi, cursul politicii românești. Nu-i chemi pe foștii conducători ai Serviciului dacă nu îi crezi vinovați. S-au adunat până acum multe mărturii care nu pot fi considerate dovezi suficiente, dar să observăm totuși că există la dispoziția publicului, în plină lumină, un fapt care confirmă cel puțin reaua conduită a generalului Coldea. Nu este o confirmare explicită, dar trecerea sa în rezervă este indubitabil o probă că a comis erori grave care nu mai puteau fi acoperite. Versiunea oficială este că s-a retras de bună voie și din proprie inițiativă, ca să nu pună serviciul în pericol prin faptul expunerii sale, dar pe bună dreptate nimeni nu a crezut acest lucru. Nu se retrage nimeni, mai ales dintr-o asemenea poziție, dacă se știe invulnerabil, iar dacă a devenit vulnerabil înseamnă că, într-un fel sau altul, a greșit. O analiză logică ne duce la concluzia că retragerea sa nu putea fi decât rezultatul unei negocieri. În orice caz, scandalul Ghiță a încetat subit după retragerea lui Coldea, ca și cum nu ar fi fost și nu există semne că autoritățile românești ar depune mari străduințe să-l readucă pe fugar acasă.
Partea cea mai delicată a poveștii este însă una care ține de politica generală. Impresia creată în ultimul an este că există în viața publică românească destule persoane (politicieni, formatori de opinie etc) care fie știu, fie intuiesc care a fost sensul implicării SRI în politică și aprobă acest lucru. Unii nu au ezitat să ia explicit apărarea SRI, cu subînțelesul că România fără un control cvasi-polițienesc nu ar reuși să se conducă destul de bine. Paradoxal, apologia serviciilor secrete a devenit în România un indiciu al bunei așezări în politică, al ”europenității”, al ”bunelor” partizanate. Dacă nu ești de partea ”serviciilor” în disputa zilei, nu pari suficient de anti-rus, de prooccidental, de liberal, de anti-corupție șamd. Unii aproape că au spus-o pe șleau.
Cu siguranță că SRI-ul de astăzi e ceva foarte diferit de Securitatea comunistă. Dar, indiferent de opțiunile care îi animă pe conducători, instituția lucrează în ascuns, cu tactici care nu au nicio legătură cu dezbaterea democratică, ci mai mult cu constrângerea și manipularea. Acestea nu sunt supoziții malițioase, ci adevăruri valabile pentru orice serviciu secret de oriunde și dintotdeauna. Este posibil și este de dorit ca serviciile să fie benigne, dar, odată scăpate de sub control, nimeni nu mai poate garanta care va fi cursul evoluției lor. De aceea presiunea constantă asupra serviciilor este binevenită, căci ea poate eventual să preîntâmpine derapajele, în schimb apologia serviciilor secrete este mai curând o formă de sinucidere civică, dacă nu e pur și simplu o formă de colaborare.
În fine, o capcană în care cad aceia care privesc cu maximă indulgență serviciile secrete este că, dacă PSD se manifestă ofensiv și conduce toate operațiunile din Parlament, înseamnă că SRI este anti-PSD și prin urmare este ”bun”. Prin acest raționament acești concetățeni ai noștri aprobă senin implicarea serviciilor secrete în politică și nu fac decât să se abandoneze dezarmați unor riscante evoluții viitoare. Căci, așa cum am văzut de atâtea ori în politica românească, o derogare de azi în folosul tău se va întoarce mâine împotriva ta. (Simona R.).