​Press report: ​​Aeroportul Iași, facturi la energie de 450.000 de euro/lună! Dan Dungaciu încalcă legea: nu și-a depus niciodată declarația de avere. Război de milioane pe bolile angajaţilor. Cine și când a inventat reclamele? Eclipsă de soare, vizibilă din România, în octombrie

Primele mari reforme ale educației. De la Spiru Haret la „doctorul cărămidă”

Prima Lege a Educației din istoria României a fost aproape imposibil de aplicat

Pe acest concept al școlii care formează ideea de națiune și a identității naționale apare unirea din 1859 și între reformele noului domnitor Alexandru Ioan Cuza apare prima lege a învățământului din România – Legea instrucțiunii publice din 1864. Istoricul ieșean explică faptul că legea este importantă în sine, dar aplicabilitatea ei era în cel mai bun caz discutabilă. A unificat învățământul din cele două principate, oferea cadrul în care să se desfășoare acest proces de educație, stabilește statutul cadrelor didactice și cel mai cunoscut aspect: impune învățământ primar, de patru clase, obligatoriu și gratuit.

„Ceea ce nu se spune în general este că această Lege a instrucțiunii publice nu a fost aplicabilă în mare măsură. Este mai degrabă un deziderat, mai curând un semn al nevoii de modernitate decât o lege care să se aplice. Ca să fi făcut un învățământ primar de masă, gratuit, lipseau mai multe lucruri: statul nu punea la dispoziție nici profesori, nici clădiri și nici resurse financiare”, menționează conf. dr. Ovidiu Buruiană, potrivit Scoala9

Cine și când a inventat reclamele?

Așadar, azi vom vorbi despre istoria reclamelor și, așa cum v-am obișnuit, mergem direct la originea lor. Probabil sunteți și voi curioși, măcar cât să știți cui să urați câteva cuvinte de bine în pauzele de la filme. Pentru asta, mergem la amicii noștri de la sudul Mediteranei, respectiv egiptenii. Ei au inventat reclamele. Sau, cel puțin, de acolo avem cea mai veche dovadă a existenței unei reclame. Asta se întâmpla acum circa 5.000 de ani.

Pe vremea aia, în Teba, trăia un producător de textile, țesături și altele asemenea. Îl chema Habu. Omul avea și câțiva angajați, ba și câțiva sclavi, ca să meargă afacerea cum trebuie. Unul dintre sclavii ăia, pe nume Shem, a fugit de la locul de muncă. Poate că nu i-o fi convenit leafa, nu o fi avut asigurare medicală, suficiente zile de concediu, l-o fi enervat departamentul de HR, naiba știe ce o fi fost în capul lui. Ideea e că… dus a fost. Acum, Habu, care nu mai putea de grija lui, s-a dus la un scrib și l-a plătit ca să scrie mai multe papirusuri cu următorul text (traducerea e aproximativă): „Sclavul Shem a fugit de la bunul său stăpân, Habu Țesătorul. Toți cetățenii Tebei sunt rugați să dea o mână de ajutor. E un hittit scund, cu tenul măsliniu și cu ochi căprui. Cine oferă informații care duc la prinderea lui, va primi o jumătate de bară de aur. Cine îl aduce la prăvălia lui Habu, unde găsiți cele mai bune țesături, după dorințele voastre și pentru toate gusturile, va primi o bară de aur”, scrie Pictofapte