Ciudățeniile vremii: Erupția din ianuarie a unui vulcan submarin din emisfera sudică poate aduce o iarnă grea peste Europa

Răcirea stratosferei din emisfera sudică, la un nivel-record, nemaiînregistrat vreodată de sateliții moderni, poate avea consecințe severe pentru iarna care vine în Europa și America de Nord. De vină este erupția din ianuarie a unui vulcan submarin.

Termometru ingropat in zapadaFoto: D Naumov, Dreamstime.com

Vulcanul Hunga Tonga din Pacificul de sud a erupt violent pe 15 ianuarie, aruncând o coloană de gaze și vapori până la o altitudine de 58 de kilometri. Pe lângă undele de șoc resimțite pe întreaga planetă, erupția a injectat în stratosferă sulfuri și un mare volum de apă sub formă de vapori, din cauză că a avut loc sub nivelul mării.

Norii și stratosfera

Toți norii (și ceea ce numim noi „vreme”) se află în stratul cel mai de jos al atmosferei, troposfera, de la altitudini de până la 8 km deasupra polilor și de până la 14-16 km peste tropice.

Deasupra este un strat mult mai înalt, stratosfera, care are cam 30 de kilometri și este foarte uscat. Stratul de ozon se află peste stratosferă. Sunt straturi atmosferice care pot însă avea influențe majore asupra condițiilor meteorologice din troposferă, mai ales asupra vortexului polar.

Vortexul polar este practic un ciclon foarte mare, care înconjoară polul nord în timpul iernii din emisfera nordică. Când vortexul este puternic, ține practic închis în zona polară aerul cel mai rece, dar când slăbește îi permite să coboare spre latitudini mai sudice, aducând iernile cele mai grele.

Norul din vapori de apă

Coloana vulcanică a atins altitudini foarte mari, având un vârf în mezosferă, stratul de peste stratosferă. După aceea, norul vulcanic a persistat în stratosfera medie și superioară, în conjurând întrega emisferă sudică. În nor se află multe particule diferite, dar cele mai importante sunt vaporii de apă.

Ca și sulfurile, vaporii de apă au un efect de răcire, dar nu la suprafață. De fapt, răcesc stratosfera. Ei resping radiația solară, dar și mențin căldura dedesubt, încălzind astfel suprafața.

După erupția lui Hunga Tonga s-a calculat că a crescut cantitatea de apă de la 1.500 la peste 1.700 teragrame (1 Tg = 1 milion de tone), adică cu peste 10% din tot conținutul de vapori de apă din stratosferă. O creștere mare penru un singur eveniment.

Norul din vapori de apă persistă și în prezent în stratosfera sudică. El a trecut și ecuatorul, având vârfuri care au ajuns până în Florida și sudul Statelor Unite.

Analize și prognoze

Efectul de răcire din stratosfera sudică a fost observat în luna mai, centura celor mai puternice anomalii termice fiind situată în jurul latitudinii 30S.

În iulie anomaliile au devenit și mai puternice, cu 10 grade sub normal. Iar în octombrie, temperaturile mai reci domneau peste majoritatea emisferei sudice, efectul cel mai puternic al norului din vapori de apă fiind între latitudinile 30S și 65S.

Iar răcirea va continua cât timp va persista norul în stratosferă. Nu doar temperaturile, ci și presiunea este mai scăzută în zonele în care sunt prezente anomaliile termice.

Pentru a avea o indicație privind impactul asupra vremii de pe glob, în special despre iarna 2022/23, a fost urmărit indexul temperaturilor din stratosfera de peste latitudinile mijlocii ale emisferei sudice începând din anul 1980.

Alăturat celui cu temperaturile și presiunile din iernile emisferei nordice, oferă o corelație liniară și o comparație a parametrilor, care dezvăluie o potențială asociere.

Este de notat că o corelație nu înseamnă în mod necesar cauză și efect, întrucât un factor ascuns poate avea aceleași consecințe asupra anomaliilor de presiune. Sunt necesare noi cercetări pentru confirmarea rezultatului meteorologic al răcirii stratosferice.

Dar datele pot confirma o corelație între răcirea stratosferică și vremea de iarnă.

Se observă că răcirea din stratosfera emisferei sudice este asociată cu un model NAO negativ de presiune. NAO vine de la North Atlantic Oscillation și descrie modelul de presiune de peste Atlanticul de nord și Europa.

Model NAO negativ înseamnă presiuni ridicate peste Atlanticul de nord și Groenlanda și presiuni mai scăzute la sud. Iar sezoanele de iarnă care au urmat după răciri anormale din stratosfera sudică oferă exemple de model NAO negativ. Sunt date statistice care nu indică și că răcirile sunt cauzele modelelor.

Dar datele din aceiași ani arată că presiunile din emisfera nordică au generat o circulație mai slabă a vortexului polar. Ca urmare, aerul rece polar a putut coborî peste regiunile Europei și Americii de Nord. Și cantitățile de zăpadă căzută peste acele regiuni au fost mai mari în acei ani.

Iar în acest an, erupția din ianuarie a lui Hunga Tunga a injectat atâta apă în stratosferă, că a provocat o răcire semnificativă a acesteia, care va continua în următoarea perioadă.

Așa că iarna ce vine în emisfera nordică va fi un uriaș „test de laborator”, dar în condiții reale, pentru a trage noi concluzii privind potențialele evoluții meteo globale. foto: Dreamstime

Sursa: Severe Weather Europe