Două legi despre care a vorbit doar AUR. Câteva explicații pentru isteria din bula lui George Simion – ce conțin proiectele care au provocat un scandal-monstru la Parlament

Agitație mare între susținătorii AUR. În weekend aproape 10.000 de oameni au fost scoși în stradă de George Simion să protesteze față de „legile antinaționale” pe care actuala Coaliție se pregătește să le voteze. „Orașe-pușcării”, „copii vânduți”, „dictate de la Bruxelles” au fost mesajele cheie rostogolite de AUR.

Protest AURFoto: Hotnews / Luminița Pîrvu

Despre ce este însă vorba de fapt? Despre două proiecte de lege, unul privind mobilitatea urbană durabilă, cunoscut ca „orașul în 15 minute”, iar altul privind activitatea de prevenire a separării copilului de familie. Două legi foarte importante, despre care însă nu a vorbit decât AUR. Inițiatorii, respectiv Guvernul României, prin ministerele Dezvoltării și Familiei, s-au rezumat la comunicate de presă seci.

Ce prevede legea de prevenire separării copilului de familie și ce susține AUR

AUR a provocat un imens scandal în comisii și în plenul Parlamentului la discuțiile privind legea propusă de ministerul condus de Gabriela Firea, privind activitatea de prevenire a separării copilului de familie. Mai mult, un protest a fost organizat miercuri, în ziua în care legea era la vot în plen, oamenii AUR îmbrâncindu-se cu jandarmii, agresându-l pe fostul premier Ludovic Orban și amenințându-l pe liderul deputaților UDMR, Csoma Botond.

Chiar dacă proiectul de lege vorbește, încă din titlu, despre prevenirea separării copilului de familie, liderii AUR, în frunte cu George Smion spun exact contrariul, că românii vor rămâne fără copii, aceștia urmând a fi luați de stat din motive referitoare la situația financiară, boli cronice ale părinților sau dacă nu sunt vaccinați.

Proiectul de lege a fost votat de parlament miercuri.

În nota de fundamentare se arată că prin proiectul de lege sunt stabilite norme clare în baza cărora va fi realizată intervenţia autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii atribuţiei referitoare la prevenirea separării copilului de familia sa şi la menţinerea copilului în familie.

„Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini familia aflată într-o situație de vulnerabilitate, în realizarea obligațiilor ce-i revin cu privire la creșterea, îngrijirea și educarea copilului, prin activitatea de prevenire a separării copilului de familie”, se arată chiar la articolul 2 al proiectului.

În lege sunt stabilite clar care sunt situațiile de risc, între ele situația materială precară, nivelul de educație sau de sănătate al familiei.

În funcție de situația economică și condițiile de locuit ale familiei, copilul poate fi în situație de risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

• a) se confruntă cu sărăcia monetară;
• b) trăiește în sărăcie extremă;
• c) are venituri reduse și nu primește beneficii de asistență socială;
• d) are părintele unic susținător sau ambii părinți fără ocupație sau în șomaj;
• e) ocupă fără drept de ședere anumite spații de locuit, inclusiv spații construite ilegal sau locuințe improvizate ori spații care nu sunt destinate locuirii;
• f) nu dispune de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane, respectiv locuința este supraaglomerată;
• g) locuiește în spații improprii sau întâmpină probleme privind siguranța și igiena locuinței;

În funcție de situația socială a familiei, copilul poate fi în situație de risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

• a) este monoparentală;
• b) are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă;
• c) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate;
• d) are membri cu dizabilități care le afectează semnificativ calitatea vieții și participarea lor la viața socială;
• e) are cel puțin un membru al familiei care nu are acte de stare civilă;
• f) a avut sau are unul sau mai mulți copii pentru care a fost stabilită o măsură de protecție specială, în condițiile legii;
• g) a avut sau are unul sau mai mulți copii părăsiți în unitățile sanitare;
• h) a avut sau are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate.

În funcție de starea de sănătate a familiei, copilul poate fi în situație de risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

• a) are unul sau mai mulți membri neînscriși pe lista unui medic de familie;
• b) are unul sau mai mulți copii nevaccinați cu schema obligatorie;
• c) are unul sau mai mulți copii polispitalizați;
• d) are unul sau mai mulți membri cu boli cronice și transmisibile.

În funcție de nivelul de educație al familiei, copilul poate fi în situație de risc de separare dacă familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:

• a) are unul sau ambii părinți analfabeți;
• b) are unul sau mai mulți copii care nu frecventează cursurile unei forme de învățământ
• obligatoriu;
• c) are unul sau mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale

Ce trebuie să facă autoritățile?

În condițiile în care se identifică situații de risc de separare a copilului de familie, autoritățile trebuie să facă un plan de servicii pentru familia în situație vulnerabilă.

Potrivit legii, panul de servicii cuprinde în mod obligatoriu cel puțin următoarele servicii pentru copil:

sociale, de sănătate, educaționale.

Planul de servicii cuprinde în mod obligatoriu și servicii pentru părinți, care pot consta în:

• a) servicii de bază și de informare în domeniul sănătății, educației, ocupării, locuirii și protecției sociale;
• b) dezvoltarea abilităților parentale;
• c) facilitarea accesului acestora la beneficiile de asistență socială și serviciile existente;
• d) referirea către servicii sociale, de sănătate și de ocupare.

La întocmirea planului de servicii, în funcție de factorii de vulnerabilitate identificați ai familiei, care expun copilul situației de risc de separare pot fi avute în vedere și măsuri pentru familie care să vizeze următoarele:

• a) îmbunătățirea situației financiare a familiei;
• b) îmbunătățirea condițiilor de locuit ale familiei;
• c) îmbunătățirea abilităților parentale;
• d) îmbunătățirea aptitudinilor casnice;
• e) consiliere și evaluare;
• f) educație;
• g) tratament sau reabilitare pentru consumul de droguri și alcool;
• h) îngrijirea copiilor;
• i) medierea conflictelor;
• j) sprijinirea părinților ai căror copii au beneficiat sau ar avea nevoie de servicii de
• protecție.

AUR nu a vorbit niciun moment despre această parte a doua în care se prevede clar ce pot face autoritățile, rostogolind în spațiul public teoria că oricare dintre criteriile de risc menționate de lege poate duce la luarea copilului în familie.

De asemenea, Observatorul Național al Copilului, un registru pentru situațiile de risc și în care se înscriu și monitorizează și planurile de servicii pentru familiile vulnerabile, a fost motiv de dispută.

De menționat, ar fi că în comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţ, condusă de liderul AUR Dan Tănasă, legea a primit aviz pozitiv.

„Orașele în 15 minute” transformate de AUR în „orașe-pușcării”

La finalul anului 2022, Guvernul a inițiat un proiect de lege privind mobilitatea urbană durabilă, cunoscut ca „orașul în 15 minute”. Conceptul „orașulul sfertului de oră” a fost inventat de Carlos Moreno, urbanist și profesor la Sorbona, în urmă cu mai bine de 10 ani și se aplică în multe orașe din lume.

Proiectul de lege inițiat de Ministerul Dezvoltării prevede în linii mari că autoritățile locale trebuie să facă Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă și enumeră principiile mobilității urbane durabile (încurajarea transportului public și descurajarea folosirii mașinii personale, amenajarea de piste pentru biciclete și spații pietonale, reducerea emisiilor de CO2).

Principiile care stau la bază actului normativ sunt:

• Orașele ar trebui să țintească realizarea unui transport în comun mai rapid decât transportul cu mașina personală;
• Tranziția către călătoriile multimodale și mobilitatea ca serviciu;
• Mersul pe bicicletă ar trebui considerat și tratat ca mijloc important de transport în fiecare oraș;
• Parcările ar trebui folosite și înțelese drept o pârghie esențială pentru tranziția către tipare de mobilitate durabilă;
• Accent pe furnizorii de servicii de transport prin măsuri de electrificare și reînnoirea flotei;
• Actualizări ale legislației sunt obligatorii pentru a face față evoluției rapide a principiilor de proiectare rutieră și diversificării mijloacelor de transport;
• Regenerarea urbană a cartierelor cu accent pe orașul „cu servicii la 20 de minute distanță”
• Contracararea extinderii urbane prin dezvoltare axată pe tranzit și planificarea destinației terenurilor;
• Orașele ar trebui să intensifice efortul de a face serviciile și infrastructura de transport incluzive;
• Orașele ar trebui să se axeze mai mult pe politici de logistică urbană;
• Digitizarea și digitalizarea constituie fundamentele viitoarelor proiecte de mobilitate
• Optimizarea fluxului de bunuri și persoane prin accent pe finalizarea rețelelor TEN-T
• Continuarea dezvoltării, diversificării și integrării transportului metropolitan
• Actualizarea planurilor PMUD ținând cont de marea varietate a noilor tehnologii și schimbările din tiparele de călătorie.

AUR a susținut că este vorba de fapt de intenția puterii de a crea „orașe-pușcării”, o teorie a conspirației care a prins în contextul pandemiei de COVID-19.

Ce este „orașul în 15 minute”

Conceptul „orașulul sfertului de oră” a fost inventat de Carlos Moreno, urbanist și profesor la Sorbona, în urmă cu mai bine de 10 ani. Pe scurt înseamnă să ai la maxim 15 minute de casă cu bicicleta sau pe jos tot ce ai nevoie – școli, grădinițe, spital, parc, magazine, spații culturale, sală de sport, restaurante – astfel încât să nu mai fie nevoie să petreci ore în trafic pentru a avea acces la aceste facilități.

Mai multe orașe aplică deja aceste principii, printre care Paris, Roma, Buenos Aires. La începutul acestui an au apărut însă mai multe teorii, promovate inclusiv de persoane publice pe rețele de socializare, că se dorește închiderea oamenilor în cartiere și limitarea deplasărilor.

Strategia este aplicată în România în Sectoarele 2 și 6 din București, dar și în Cluj-Napoca.