Analiști: „Strategia Kremlinului e de a câștiga timp și speră la realegerea lui Donald Trump în 2024”

Câștiguri simbolice, numeroase obiective potențiale care bruiază pistele: contraofensiva de la Kiev și-a dezvăluit cu atât mai puține secrete cu cât brigăzile ucrainene rămân la pândă în umbră, gata să exploateze cea mai mică străpungere a apărării rusești, potrivit La Libre, citat de Rador.

Vehicul de lupta BradleyFoto: Operation 2022 / Alamy / Profimedia Images

Armata de la Kiev se află în ofensivă în estul și sudul țării și susține că „avansează” atunci când inamicul o ironizează cu privire la pierderile ei „catastrofale”. „Vedem clar o mulțime de operațiuni de manipulare tactică și ne putem aștepta la mai multe (…) pe măsură ce campania avansează”, estimează pentru AFP Dylan Lee Lherke, analist al companiei Private British Intelligence Janes. „Acesta este unul dintre avantajele principale ale atacului: poți să alegi timpul și locul în avantajul tău și să-ți lași adversarul să ghicească”.

Informațiile disponibile din surse deschise arată că Kievul e departe de a-și fi aruncat toate forțele în luptă.

Potrivit lui Pierre Razoux, directorul academic al Fundației Mediteraneene pentru Studii Strategice (FMES), aceasta ține 13 brigăzi mecanizate, două brigăzi blindate și trei brigăzi de asalt aeropurtate în afara frontului, adică 15% din armata sa, cu aproximativ 3.000 de oameni.

Forțe „gata să se grăbească spre o eventuală străpungere”, explică el. De aici această multiplicare a atacurilor minore, menite să testeze rezistența rusă.

Dar lupta va fi complicată: „toate unitățile de lupte – infanterie, recunoaștere, blindate, mecanizate, parașutiști -, sunt 75 de brigăzi pentru ucraineni, 65 pentru ruși în Ucraina și lângă graniță”, notează expertul. „Diferenţa nu este mare”.

Atacul major este, prin urmare, încă în pregătire. Iar obiectivul final este un mister.

Ivan Klyszcz, cercetător la Centrul Internațional pentru Apărare și Securitate (ICDS) din Estonia, consideră că este plauzibil ca Kievul să vizeze orașe precum Melitopol și Tokmak (sud) sau chiar Luhansk (est). „Centrele operaționale aflate sub ocupația rusă precum acestea ar putea fi ținte-cheie”, a spus el pentru AFP.

Alții evocă Crimeea, ocupată din 2014 de Rusia, și bineînțeles regiunea Donbas din est, astăzi controlată în mare măsură de armata rusă. Obiective importante din punct de vedere politic și foarte ambițioase din punct de vedere militar.

„Crimeea o pot lua, dar nu merită din punct de vedere militar și va fi în detrimentul efortului major”, a declarat Alexander Grinberg de la Institutul pentru Securitate și Strategie din Ierusalim (JISS). „Obiectivul declarat este eliberarea Donbasului. Dar care sunt planurile operaționale? Este imposibil de știut.”

Opțiunea nordică pare puțin probabilă. Rămâne sudul și accesul la zona strategică a Mării Azov, astăzi blocată de Moscova.

„Recuperarea teritoriilor din Donbas are o semnificație politică și simbolică, dar militar nu are nicio utilitate strategică”, asigură Pierre Razoux.

„Dacă, pe de altă parte, obiectivul este de a atrage cât mai multe trupe rusești în acest sector înainte de a se îndrepta spre sud și de a lansa o ofensivă spre Marea Azov, asta are sens”, a adăugat el. „Prin recâștigarea controlului asupra unui segment al Mării Azov, pot izola Crimeea și pot amenința 80% din comerțul maritim rusesc”.

Dar forțele ruse se pregătesc de luni de zile pentru ofensiva inamicului. O linie de apărare se întinde pe mai mult de 800 de kilometri, uneori cu eşaloane în adâncime pe mai multe niveluri, cu un număr mare de soldați.

„Apărarea Rusiei este organizată pe straturi. Nu este sofisticată: adversarul trebuie să depășească aceste obstacole unul după altul”, notează Alexandre Grinberg. „Ucrainenii pot pătrunde, dar nu pot doborî această masă de unități rusești”.

Soufan Center, care este specializat în probleme de securitate și are sediul la New York, este de asemenea precaut. „Fereastra de succes a contraofensivei Ucrainei este limitată, în cel mai bun caz”, a scris el miercuri într-o analiză, judecând că „lunile următoare (vor prezice) viitorul conflictului”.

Pentru că după 16 luni de război președintele Volodimir Zelenski, sub perfuzia ajutorului militar occidental, trebuie să-și demonstreze capacitatea de a respinge Moscova.

Kievul „dorește o victorie substanțială pentru a-și demonstra capacitatea de a lupta, atât în faţa populației cât și a partenerilor lui occidentali”, sugerează Ivan Klyszsz. Ucrainenii „vor să elibereze toate teritoriile ocupate cât mai curând posibil”.

Cu toate acestea, un eșec ar determina Occidentul „să continue să sprijine Ucraina la nivelurile actuale de asistență militară”, notează Soufan Center.

„Strategia Kremlinului este de a câștiga timp, de a uza adversarul și de a spera la alegerea lui Donald Trump în noiembrie 2024 (în Statele Unite), pentru că acesta este neinteresat de Ucraina. Sperând că europenii obosiți se vor dezbina cu privire la continuarea conflictului”, conchide Pierre Razoux, potrivit La Libre (Rador).