Interviu Drink Insider cu Ştefan Ionescu (Crama „1000 de Chipuri”): Enoturism, turism viticol sau vizită la cramă, aceasta-i întrebarea!

Un dialog cu Ştefan Ionescu, fondator al cramei „1000 de Chipuri”, despre turismul viticol în Dealu Mare: cine sunt clienţii, de ce a crescut cererea, cât costă un pachet de degustare, care sunt facilităţile de cazare. Cum (şi dacă) se implică autorităţile centrale şi locale pentru a susţine această activitate importantă pentru industria de vin din România.

Ștefan IonescuFoto: Crama „1000 de Chipuri”

Ce diferenţă există între enoturism, turismul viticol şi vizita la cramă?

Aceşti trei termeni înseamnă, de fapt, acelaşi lucru, diferă doar contextul în care sunt ei folosiţi. „Enoturism” este o denumire mai pretenţioasă, care dă o deschidere europeană şi chiar puţin latină. „Vizita la cramă” are, în general, un corespondent la nivelul unor familii sau al unui grup de prieteni care vor să vadă procesul de producţie al vinului şi să facă o degustare la faţa locului. „Turismul viticol” este un termen general care încearcă să apropie producătorii de autorităţile statului, pentru ca acestea să înţeleagă că şi acest tip de turism, recent apărut, are importanţa lui pentru industria vinului.

Cine sunt clienţii pentru turismul viticol?

Dacă ar trebui să dau o definiţie generală (mai în glumă, mai în serios), clienţii pentru turism viticol sunt toate acele persoane care au împlinit 18 ani şi nu au vreo contraindicaţie medicală ca să consume alcool. Teoretic, ne dorim un public matur, cu educaţie şi resurse financiare, dar, în practică, adresabilitatea este mult mai largă, conform definiţiei de mai înainte.

După 10 ani de experienţă în turism viticol la Crama „1000 de Chipuri”, pot spune că la început clienţii erau, în majoritate, pasionaţii de vin, dar, în ultima vreme, au început să vină din ce în ce mai mulţi oameni care nu au o legătură directă cu domeniul, dar care vor să înveţe şi să trăiască o experienţă interesantă. Iniţial erau foarte puţini clienţi corporate, însă în momentul de faţă sunt din ce în ce mai multe companii care vin să organizeze un team building sau o şedinţă la cramă. Înainte de pandemie veneau foarte mulţi străini, în pandemie au venit doar români, iar după pandemie vin şi români şi străini, în egală măsură. La crama „1000 de Chipuri”, în timpul săptămânii predomină clienţii corporate (team buildinguri, şedinţe), iar în weekend vin majoritar persoane private.

Ce a determinat creşterea cererii de turism viticol?

Turismul viticol, în prezent, nu mai este o nişă, aşa cum era cu câţiva ani în urmă. Principalul motiv, în opinia mea, este creşterea puterii de cumpărare a potenţialilor clienţi. În al doilea rând, a crescut nivelul de înţelegere şi de educaţie al oamenilor în ceea ce priveşte vinul. În al treilea rând multe crame au făcut eforturi susţinute pentru a promova acest tip de turism, ca parte integrantă a strategiei lor de marketing. Cramele au comunicat mai bine şi s-a ajuns la o „masă critică” care a atras şi agenţiile de turism către această nişă. Nu trebuie să uităm şi momentul pandemiei, când mulţi au ales turismul viticol ca pe o alternativă de a ieşi din izolare. Din păcate, mulţi clienţi care veneau la noi în pandemie pleacă acum în zone viticole din străinătate. Un prieten din Banat mi-a spus, de curând: „De la Timişoara şi până în Dealu Mare fac 7 ore, dar până în Toscana fac mult mai puţin!”.

Foto: Crama „1000 de Chipuri” din Dealu Mare

Cât costă un pachet de turism viticol la Crama „1000 de Chipuri” şi ce conţine el?

La noi, un pachet conţine degustarea de vinuri şi cazarea la pensiunea cramei, iar masa se plăteşte separat (avem şi un restaurant „à la carte”). Pentru două persoane, degustarea de vin şi cazarea costă între 500 şi 800 de lei (în funcţie de câte vinuri sunt incluse în degustare: 6, 8 sau 10 etichete). O degustare durează cam 2-3 ore. La „1000 de Chipuri” nu există un număr minim de persoane pentru o degustare: noi organizăm 2-3 degustări pe zi, la ore fixe şi cine vine la cramă poate participa la oricare dintre ele. Pentru cei care rămân peste noapte, degustarea începe la ora 7 seara. Am făcut degustări şi cu 2, dar şi cu 150 de persoane!

Se poate face turism viticol fără facilităţi de cazare?

Evident că se poate face, dar, în decursul timpului, nu pot spun că nu am văzut şi mulţi oameni cu feţe triste, pe post de şoferi, care veneau la cramă şi se uitau la ceilalţi cum degustă vinuri. Dacă nu există cazare la cramă, o soluţie alternativă o poate oferi o agenţie de turism, care poate duce clienţii cu autocarul chiar şi la mai multe crame în aceeaşi zi. Recomandarea pe care o facem celor care vin în vizită la „1000 de Chipuri” e să rămână şi peste noapte, la pensiunea cramei (Casa Colinelor), pentru a avea o experienţă cât mai completă. Pensiunea noastră are o capacitate de cazare de circa 40 de persoane.

Poate fi turismul viticol un centru de profit pentru o cramă?

Cred că turismul viticol trebuie văzut, în primul rând, ca un mijloc de promovare al cramelor şi al vinurilor şi mai puţin ca un centru de profit. Din punctul meu de vedere, în România, o afacere de vin ar trebui axată pe producţie, iar turismul viticol îl văd doar ca pe un instrument eficient de promovare. Când ai de îngrijit peste 60 de hectare de viţă-de-vie (cazul Cramei „1000 de Chipuri”) şi îţi doreşti să obţii doar vinuri de foarte bună calitate, turismul viticol este important, în primul rând, ca mijloc de comunicare şi de fidelizare al iubitorilor de vin.

Ce procent din vânzările unei crame se poate obţine din turism viticol?

Revin la ce spuneam mai sus: orice producător care face turism viticol, ar trebui să facă asta cu un scop precis şi anume promovarea vinului. Evident, în timp, dacă această activitate e bine organizată, ea se poate transforma dintr-un centru de costuri într-unul de profit, dar nu cred că poate depăşi 20-25% din businessul principal de vin.

Foto: Crama „1000 de Chipuri”, vedere aeriană

De ce a devenit Dealu Mare o destinaţie atractivă pentru turismul viticol?

În primul rând, deoarece aici există o mare aglomerare de crame, la o distanţă mică faţă de Capitală. În al doilea rând, aglomeraţia de pe Valea Prahovei este un alt motiv (secundar, ce-i drept) pentru care unii turişti optează pentru zona Dealu Mare în defavoarea zonelor montane din Bucegi, chiar dacă, în acest caz, vorbim despre experienţe foarte diferite (la cramă nu e ca la munte şi viceversa).

În ceea ce priveşte clienţii corporate, ei vin, în marea lor majoritate, din Bucureşti, fiindcă aici sunt multe sedii de companii multinaţionale. Pe de altă parte, persoanele private care ne vizitează vin din toate regiunile ţării, iar motivaţia lor ţine mai degrabă de pasiune şi mai puţin de vreo obligaţie profesională, ca în cazul clienţilor corporate.

De ce este turismul viticol important pentru industria vinului?

Când am început să facem turism viticol la Crama „1000 de chipuri”, în toată regiunea Dealu Mare erau 2 facilităţi de cazare, în momentul de faţă sunt vreo 5 şi, cel mai probabil, în următorii ani vor fi peste 10. Evident, capacitatea de cazare în zonă creşte proporţional cu piaţa de turism viticol.

Turismul viticol este important, în primul rând pentru a creşte notorietatea vinului românesc pe plan intern şi internaţional. Aici vorbim de o cale prin care să creştem toată categoria de produse viti-vinicole româneşti, nu doar să promovăm o cramă sau alta. În al doilea rând, este o bună metodă pentru a reţine în ţara turiştii români, dar şi pentru a atrage turiştii din străinătate care sunt deja obişnuiţi cu asemenea experienţe.

Cum autorităţile din domeniul vinului românesc sunt mereu cu un pas în urma altor ţări, mi-aş dori, măcar, să nu rămânem foarte în urmă. Statul român trebuie să înţeleagă că turismul viticol nu ajută doar vinul românesc. Acest tip de turism promovează, în mod egal, gastronomia românească, peisajele româneşti şi, în ultimă instanţă, brandul nostru de ţară.

Trebuie să recunoaştem faptul că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a făcut eforturi, prin intermediul APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură). În momentul de faţă sunt fonduri europene pentru investiţii care se referă, printre altele, la capacităţile de prezentare şi degustare de vinuri. Acesta este un lucru foarte important şi ajută. Cu certitudine, însă, s-ar putea face mai mult: în ţările vecine (şi mă refer în special la Bulgaria) se dau bani şi pentru construcţia facilităţilor de cazare la crame.

Dacă MADR înţelege importanţa turismului viticol, nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului (MEAT), care încă socoteşte Dealu Mare ca o zonă non-turistică. Practic, Dealu Mare nu beneficiază de punctaje pentru construcţiile din domeniul turistic.

Nici autorităţile locale din Dealu Mare (o regiune care cuprinde 2 judeţe: Prahova şi Buzău) nu au înţeles că trebuie să lucreze împreună. Practic, există un drum al vinului în Prahova şi un altul în Buzău, care, din păcate, nu se întâlnesc, aşa cum ar fi normal.

​Articol susținut de Crama „1000 de Chipuri”