​ARGERICH. Sweet macabre. Jazzenescu. Cântecele păsărilor. Festival Enescu 2023:4.1

Al doilea moment i-a aparținut lui JESS GILLAM.

Saxofonista a cărei virtuozitate recunoscută și interpretări inedite sînt așteptate oriunde în lume, a prezentat în program lucrarea Where the Bee Dances pentru saxofon sopran și orchestră de cameră de Michael Nyman. Cantabilitate în modernitate, Nyman este deja un compozitor preferat de muzicieni, dar și de public. A fost superb chiar și pentru cei din sală care veniseră pentru mereu tinerii Beethoven și Mozart.

Miercuri a fost una din zilele de încercări. Dacă scena Sălii Palatului pare o imensitate, pentru LE BALCON cu ORCHESTRA OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI, CORUL OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI și CORUL ACADEMIC RADIO și dirijorul MAXIME PASCAL s-a dovedit, aproape, neîncăpătoare.

În premieră națională, și mai mult ca sigur, unica dată, a fost prezentată capodopera „Sfântul Francisc din Assisi” de Olivier Messiaen, a doua mare lucrare a compozitorului în acest festival. De data trecută, am spus că orchestrațiile lui Messiaen sînt uluitor de dense și intense. Folosirea, pe lângă partidele clasice și a unei partide de percuție foarte extinsă și complexă, alături mașini de vânt, ondes Martenot (sunet apropiat cu al Theremin-ului) etc copleșește și, în mod sigur, prima audiție live te uluiește, chiar înainte de a mai apuca să procesezi ceva. Având ca subiect viața Sf. Francisc (ordinul Franciscan), Messiaen a compus un pelerinaj muzical. Sf. Francisc vizionarul dezamăgit de imperfecțiunile Creației, de gloria și efemeritatea acesteia, are ca temă centrală descoperirea sensului și scopului vieții. Principala sursă de inspirație pentru atmosfera muzicală este chiar natura. Trilurile păsărilor pe care compozitorul le-a studiat, înregistrat, transcris pe note. O muzică foarte cinematografică care a avut o interpretare pe măsură. În peste patru ore și jumătate, muzica a curs în sonorități cum rar ți-e dat să auzi, executate cristal, sunete noi, variații dramatice și lirice deosebite. Iar pe partea vocală am asistat la un tur de forță din partea Antoin Herrera-López Kessel, baritonul care l-a interpretat pe Sf. Francisc, carismatic, o voce convingătoare, catifelat gravă care îți inspiră încredere, și soprana Elena Tsallagova, interpreta îngerului prin tot ce a făcut, apariție scenică, abordarea partiturii în registre, superbă. Toți interpreții, și corurile reunite au ridicat întreaga construcție la înălțimi extraordinare. Iar dirijorul, Maxime Pascal, a reușit să țină închegat și coerent tot ansamblul. Peste 200 de interpreți.

Mica dezamăgire a venit de pe partea video, probabil, n-ar fi fost dacă nu apărea un nume de firmă, dacă era un nume de băiat de liceu, era altceva.

Concept auster, era de presupus. Doar schițe de păsări în diferite ipostaze și specii, presupuneți de ce din textul de mai sus. Finalul mai aduce elemente noi. S-a vrut un joc cromatic fonturi supratitrare și fundal, nu a ieșit decât pentru Înger și Sfânt, restul le-au pierdut pe drum. Fonturile alese ca scris de mână, sugestiv, dar, uneori, îngreunau citirea și, trecând peste greșeli (puține), dar amendând neadaptarea, chiar nu pot trece peste prezentarea supratitrării pe model de karaoke. Sau poate ar fi trebuit să cântăm și noi. Și nu pentru ridicol, ci pentru faptul că îți scurta timpul de a vedea ce se întâmplă pe scenă. Spuneam, totul foarte interesant de urmărit, chiar în concert fiind. O seară de excepție, îmi pare rău pentru cei care ar fi putut să vină și n-au venit. Doi puști care fuseseră în sală, nu știu cine le-a recomandat, pe drum, i-am auzit „Man, oare o să mai vedem (auzim) așa ceva vreodată?” și ca puștii au început să se testeze care ce-a auzit…„ai auzit aia…. mamă”

Next episode:

Spectacolele de sfârșit de festival și Top 10 Mari orchestre/Operă și un Top 10 Concerte/Recitaluri. Va veni mai târziu ca pentru că trebuie să las să se liniștească emoțiile, să se decanteze imaginile, să mă detașez de favoriți. Dar până atunci mai sînt câteva locuri rămase pe tabloul principal.