Presa bulgară: Nu are rost ca Bulgaria să ia cu asalt Viena/ Abordarea dură a României jignite poate afecta și Bulgaria

Austria este ultima care refuză ferm să ne dea cheia pentru spațiul Schengen, deși Olanda s-a înmuiat legat de candidaturile Bulgariei și României. Viena nu este deloc îngrijorată să fie singurul gardian al spațiului european fără frontiere interne, potrivit Sega.bg, citat de Rador Radio România.

Spațiul SchengenFoto: Nikolai Sorokin / Dreamstime.com

Președintele bulgar Rumen Radev a făcut apel, de la New York, ca premierul Nikolai Denkov să-și testeze puterile acolo unde el însuși nu a reușit – la porțile Vienei.

Denkov nu i-a rămas dator lui Radev și a anunțat chiar a doua zi că se pregătește pentru o vizită în Austria, la 4 octombrie, pentru care nu a așteptat o invitație din partea președintelui.

Întrucât șeful statului nu a spus nicio vorbă bună despre guvern de când acesta s-a format, cuvintele sale de încurajare nu pot fi interpretate doar ca un imbold spre eșec. El știe deja că asaltul asupra Vienei este sortit eșecului.

Mai bine i-ar fi spus acest lucru omologului său român, Klaus Iohannis, cu care a omis să se vadă la New York, deoarece președintele ucrainean Volodimir Zelenski se afla în apropiere.

România, ofensată, s-a îndreptat spre o ciocnire frontală cu Austria, iar prim-ministrul Marcel Ciolacu a amenințat chiar că se va adresa Curții Europene, unde va atrage ca părți în proces Consiliul European, Comisia Europeană și Parlamentul European, alături de România. Un astfel de comportament nu va face decât să intesifice încăpățânarea Vienei, scrie Sega.

Pentru a se alege abordarea corectă, Austria trebuie înțeleasă

Ea este încercată de o temere profund înrădăcinată că amenințarea la adresa ei vine în principal dinspre Est. Societatea sa, care trăiește la granița istorică dintre Est și Vest, are sentimentul că este un gardian la porțile Europei.

Printre numeroasele vicisitudini pe care le-a traversat țara pentru a se micșora din centrul Sfântului Imperiu Roman la statul de stat neutru de astăzi, comparabil ca mărime și populație cu Bulgaria, se remarcă două evenimente istorice cu o influență neîntreruptă asupra politicii actuale – primul și al doilea asediu asupra Vienei – în 1529 și 1683.

Exact acolo a eșuat Suleiman Magnificul în marșul său către Europa Centrală și, 150 de ani mai târziu, și marele vizir Kara Mustafa Pașa, al cărui craniu cu o frânghie de mătase înfășurată în jurul vertebrelor cervicale este păstrat la Viena.

Nu trebuie să fii istoric sau politician citit pentru a-i înțelege pe austrieci. Este suficient să fii un turist atent pentru a vedea, dacă nu toate cele 400, măcar câteva monumente izbitoare din Viena, care preamăresc rezistența sa eroică împotriva turcilor otomani. În piaţeta Am Hof, lângă porţile staţiei de pompieri, atârnă o ghiulea din piatră aurită de la artileria turcă ce a bombardat oraşul în timpul celui de-al doilea asediu. Astfel de ghiulele sunt încorporate ca suveniruri și în pereții unor restaurante.

Numeroase sunt și sculpturile care-i înfățișează pe eroicii soldați europeni călcând în picioare steagul cu semilună, iar un basorelief îl înfățișează pe batjocoritorul Kara Mustafa cum își părăsește tabăra pe un măgar, călărindu-l invers, cu fața spre coadă.

Strada pe care se află în prezent Ambasada Turciei se numește Prințul Eugen (Eugen de Savoia) pentru a aminti cine a dat ultima lovitură cuceritorilor otomani în Europa Centrală. Ferestrele diplomaților au vederea spre grădinile celor două Palate Belvedere, construite ca reședință pentru Prințul Eugen, cu prada pe care a capturat-o în înfrângerea otomanilor la Zenta (azi Serbia), în 1697, în timp ce îi urmărea după retragere.

Cum ar putea fi convinsă Austria

Porțile Vienei nu vor fi deschise cu șuturi, ci se vor închide și mai ferm. Nu este o coincidență faptul că Austria este cel mai ferm opozant al aderării Turciei la UE și, potrivit acesteia, negocierile de aderare cu Ankara ar trebui încheiate oficial, chiar dacă oricum sunt pe linie moartă. Afluxul de migranți de după 2015 i-a întărit convingerea că drumul dinspre Sud – Est trebuie închis.

Ea vede în acesta o continuare a fostei ofensive islamice în Europa. Austria a fost prima care a criticat politica ușilor deschise a fostului cancelar german Angela Merkel, care a atras peste un milion de migranți să treacă pe teritoriul austriac în drum spre Germania.

Înainte de aceasta, ei au folosit ruta Balcanică, care este încă cea mai directă rută între Turcia și Europa, cum era pe vremea otomanilor. Soldații care au mers cu secole în urmă de la Istanbul la Viena au trecut mai întâi prin ținuturile bulgare și valahe, unde au fost nevoiți, în 1529, să-și abandoneze tunurile grele, fiind înțepenite în noroi.

Putem să trecem acest lucru ca o contribuție istorică la apărarea Europei, dar nu este suficient. Austria așteaptă de la noi doar o garanție – graniță sigură cu Turcia. De aceea a pus problema finanțării europene pentru construirea unui zid mai solid, care, însă, contravine principiului Comisiei Europene de a nu finanța obstacole la frontieră.

Cineva trebuie să scoată două miliarde de euro și întrebarea este cine. Bruxelles-ul nu dă, Viena nu oferă, iar Bulgaria nu îi are. Românii ar plăti mai degrabă pentru a face un gard în Dobrogea, folosind în continuare Dunărea ca barieră naturală, pentru a continua să susțină că nu există nicio breșă pentru migranți în partea lor.

Pentru austrieci este cel mai ieftin să se închidă, chiar să reintroducă controlul la frontieră cu țările din Schengen (cum au amenințat Italia zilele acestea). Comisia Europeană poate repeta la nesfârșit că Bulgaria și România au îndeplinit criteriile tehnice pentru Schengen încă din 2011, dar ultimul cuvânt nu va fi al ei.

Viena trebuie să creadă că e eficient controlul nostru la frontieră, că nu este “străpuns” de corupție, așa cum e plin de găuri gardul de la frontieră. Ar trebui căutate modalități pentru patrule europene comune care să implice polițiști de frontieră austrieci.

Granița bulgaro-turcă și corupția

Este nevoie de o mai mare transparență cu privire la ceea ce se întâmplă de-a lungul graniței bulgaro-turce, pentru că aceasta nu este doar națională, ci și europeană.

Cât de puternică neîncredere generează corupția se vede din scandalul cu consulatele poloneze care au eliberat sute de mii de vize de muncă cetățenilor din țări non-europene, în schimbul mitei.

Din cauza lor, Germania a amenințat că va relua controalele la granița sa cu Polonia, în ciuda apa rtenenței sale la spațiul Schengen. Acest scandal ar putea ricoșa asupra Bulgariei și României, care până săptămâna trecută erau sub supraveghere europeană specială din cauza corupției la nivel înalt.

Toată lumea din Europa se poate întreba cât de mult s-au corectat cele două candidate pentru Schengen, având în vedere că o țară vizavi de care sunt suspiciuni nu mai merită încrederea Schengen.

Numeroasele războaie ale Austriei cu Turcia otomană sunt comparabile ca număr cu cele ruso-turce. Interesant este că s-au încheiat pe pământ bulgar, cu semnarea, în 1791, a Tratatului de la Sviștov. Casa în care s-a întâmplat acest lucru a fost păstrată, iar pe unul dintre pereții ei exteriori a fost pusă o mică placă comemorativă. Este situată la câțiva metri de casa scriitorului bulgar Aleko Konstantinov.

Împăratul rus Alexandru al II-lea (Țarul Eliberator) a stat acolo în 1877, după debarcarea trupelor ruse la Sviștov. Cele două case sunt legate printr-o stradă îngustă, încărcată cu simbolism istoric – acolo unde austriecii se opresc, continuă rușii.

Nici politica, la fel ca natura, nu suportă spații goale. Competiția „Europa sau Rusia” nu s-a încheiat pe pământ bulgar, iar Viena trebuie să înțeleagă că cu cât se deplasează mai spre est apărarea europeană, cu atât se va simți ea mai în siguranță. (foto: Nikolai Sorokin / Dreamstime.com)

Articol de Svetoslav Terziev, SEGA (preluare Rador Radio România)