Strategia PSD 2040, noua Constitutie a Partidului-Stat?

In acelasi spirit poate fi inclusa si Strategia 2040 propusa de guvern la inceputul saptamanii, o etalare consistenta a reflexelor autoritariste si a proiectelor de restauratie pe termen lung concepute in laboratoarele ideologice ale PSD.

Prima reactie e evident paralela rapida cu „Programul directiva al Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Roman cu privire la dezvoltarea economico-sociala a Romaniei in cincinalul 1991-1995 si orientarile de perspectiva pana in anii 2000-2010„, aparut la finele anului 1989.

Dar – se va spune – ce anume din Strategia PSD evoca un asemenea precedent? Continuitatea, durata lunga, predictibilitatea sunt virtuti ale oricarui regim politic responsabil. Nu se reproseaza guvernarii actuale si celor precedente, in buna parte, exact lipsa continuitatii in proiecte, absenta unui cadru predictibil, atat pentru politicile publice cat si pentru mediul economic ori politic? Lipsa de consecventa si coerenta nu sunt oare simptomele unei guvernari incompetente? Si chiar daca strategia nu intruneste neaparat consensul (desi acesta este unul din obiectivele ei fundamentale), e totusi cale lunga pana la valul de proteste generate de punerea ei in circulatie in spatiul public. Ce e atat de gresit, fundamental, structural, in propunerea principalului partid de guvernamant?

Mai mult decat atat, pornind de la premisa ca ideea in sine e absurda, ori ridicola, de ce ar mai fi ea un motiv de preocupare? Ce mai conteaza o strategie aruncata in oceanul de proiecte, strategii pe termen mediu si lung pentru tara, pentru Romania? se intreba si presedintele Klaus Iohannis luni seara; si doar Administratia prezidentiala stie cate ceva despre cum se pot anunta cu surle si trambite strategii fara nicio finalitate vizibila (vezi Romania educata).

La toate aceste obiectii se pot formula mai multe tipuri de raspunsuri convergente: desi Strategia PSD 2040 (douazeci patruzeci) raspunde formal criteriilor de continuitate si predictibilitate, ea propune umplerea acestor concepte plurivalente cu un continut antidemocratic structural, ceea ce trebuie nu numai sa ingrijoreze, dar si sa trezeasca reactiile vehemente ale opozitiei parlamentare (USR si PNL s-au pronuntat deja) si ale societatii civile.

Natura antidemocratica a initiativei este vizibila in chiar forma ei: regimurile democratice functioneaza pe baza reprezentarii, asadar a alegerilor. Sa pretinzi ca legiferezi in avans asupra obiectivelor guvernarilor din urmatoarele cinci legislaturi (cat inseamna urmatorii 20 de ani) arata distanta tot mai consistenta dintre obiectivele partidului-stat PSD si obiectivele unei Romanii democratice. Cu atat mai mult cu cat efortul de legiferare ar avea ca obiectiv final atingerea „consensului national” (in cea mai pura traditie iliescista a anilor ’90, cand actualul presedinte de onoare al PSD chema minerii la Bucuresti tot in numele consensului).

Exista un singur text legal indreptatit in democratii sa garanteze drepturi si sa fixeze obligatii pe termen lung: Constitutia. Or, de existenta ei PSD trebuie ca stie, de vreme ce ameninta de atata vreme sa o modifice, cu pretul invrajbirii unor categorii intregi de populatie, la articolul 48, alineatul 1.

Ce propune asadar PSD-ul, in mod evident constient de existenta prealabila a unei Constitutii a Romaniei, printr-o lege care sa arvuneasca programele de guvernare din viitoarele cinci legislaturi? Sa fie cumva Constitutia Statului Paralel? Sa fi ajuns partidul majoritar al coalitiei la concluzia ca, decat sa se lupte cu minoritatile de tot felul, cu opozitia, cu manifestantii, mai bine sa treaca, asa cum ii sta in obicei, pe usa din dos, o mini-constitutie alternativa, pentru bunul plac al unei oligarhii din ce in ce mai sigure pe institutii si mecanisme guvernamentale?

Etapele elaborarii textului in cauza indica o consultare nationala sub bagheta atenta si competenta a presedintelui Camerei Deputatilor. Presedintele PSD va asuma si conducerea unei Comisii intitulate „Romania 2040” si va desemna in componenta sa reprezentanti ai diferitelor institutii: Guvern, Presedintie, Parlament, Academie, „personalitati ale stiintei”, reprezentanti ai „mediului academic si universitar”. Viitorul Romaniei ar fi asadar decis, in aceasta viziune, de actualul presedinte al Camerei Deputatilor (si presedinte al partidului majoritar), care ar numi o Comisie si apoi s-ar ocupa de organizarea si coordonarea lucrarilor acesteia, punand probabil la contributie „conceptia sa creatoare si revolutionara” (am citat din documentul anterior, cel din 1989, dar sintagmele sunt perfect intersanjabile). Democratie in toata splendoarea ei.

Dupa incheierea lucrarilor, se presupune ca tara va fi pusa definitiv pe sine. Din trei in trei ani, comisia se va reuni pentru reglajul fin, dar liniile mari ale guvernarii vor fi fost trasate, iar regimul politic, ferit de periculoasa instabilitate a unor Programe de guvernare votate de Parlamentele alese la fiecare ciclu electoral de patru ani. Ele ar urma probabil sa primeasca increderea parlamentarilor numai prin asumarea implicita a Strategiei Dragnea, devenita un soi de a doua Constitutie.

Continuitatea, predictibilitatea sunt concepte versatile, ca multe altele in teoria politica. Ele pot defini in egala masura trasaturi ale regimurilor autoritare si democratice. De natura guvernarii (democratica sau autoritarista) depinde continutul pe care aceste concepte il vor capata. Cu alte cuvinte, nu orice text sau strategie care flutura „continuitatea” si „consensul” sunt si democratice. Cu atat mai mult daca ies din laboratoarele unui partid care a decis deocamdata ca cea mai buna guvernare e aceea a vorbelor desarte, a agresivitatii, a abuzului, a agresiunii de toate felurile, in fata unui public ametit de proiecte niciodata duse la bun sfarsit, de incompetenta fudula, de taieri de salarii prezentate drept mariri, de gropi, mizerie, de violenta in spatiul public, de licitatii anulate, de spitale fara medicamente si doctori, de universitati fara bani, de politici publice aberante.

Un partid incapabil sa gestioneze prezentul si cu grave lacune in relatia sa cu trecutul doreste acum sa jongleze autoritarist cu viitorul, propunand crearea unei cripto-constitutii marca PSD.

Raluca Alexandrescu este conferentiar universitar la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.