De ce a rămas Europa așa de mult în spatele competitoare în lupta privind cucerirea spațiului? / De 38 de ori mai puține lansări decât SUA și de 6 ori mai puțin ca Rusia, în 2023

Cel mai mare număr de lansări orbitale din istorie a avut loc anul trecut când au fost efectuate la nivel mondial 221 de lansări orbitale, cu un total de 2.938 de vehicule, arată un raport realizat de Bryce Tech. Dacă SUA au reușit un record personal, iar China vine puternic din urmă, Europa dă semne că a pierdut cursa.

Lansare orbitalăFoto: Gene Blevins / Zuma Press / Profimedia

• BryceTech este o firmă de analiză și inginerie care colaborează cu clienți din știință și tehnologie, potrivit propriei descrieri de pe pagina oficială. Compania oferă sprijin pentru programe guvernamentale și consultanță în afaceri.

Statele Unite se distanțează puternic de restul competitoarelor în cursa pentru spațiu. Potrivit datelor pe 2023, americanii au efectuat 114 lansări, aproape dublu față de principala următoare: China, cu 67 de lansări.

Europa dă semne că pierde lupta, cu doar 3 lansări efectuate pe tot parcursul anului trecut, un număr similar cu Japonia și Coreea de Nord, și mult în urma Rusiei (19) și în spatele Indiei (7).

Dacă este să comparăm cu principalele competitoare în cursa pentru spația, Europa a efectuat de 38 de ori mai puține lansări decât SUA și 22 de ori mai puțin decât China.

Iar situația de anul trecut nu este una excepțională. În 2022, Europa a efectuat 6 lansări în timp ce SUA a reușit 87 și China 64, potrivit datelor BryceTech.

De ce a rămas Europa așa în urmă?

În 2021, șeful Agenției Spațiale Europene a spus că Europa trebuie să-și consolideze programul spațial sau va fi lăsată în urmă de alte țări. „Astronauții europeni ar trebui să fie pe rachete europene”, afirma Josef Aschbacher, citat de DW.

„Europa trebuie să se extindă pentru a nu fi eliminată din cursă sau lăsată în urmă”, spunea șeful ESA. Datele BryceTech confirmă temerile manifestate de oficialul european.

În chip similar, un editorial LeMonde din decembrie 2022 sublinia că „în fața lipsei de lansatoare și a proceselor greoaie, ambiția Europei de a rămâne în cursa spațială cu SUA și China este serios pusă la încercare”.

Cotidianul francez amintea că în 1961, conștient de importanța strategică a cosmosului, președintele francez Charles de Gaulle și-a propus ca țara sa să devină a treia putere spațială, după Rusia și Statele Unite. Ambiția a dus la lansarea cu succes a programului de rachete Ariane un deceniu mai târziu, garantând suveranitatea europeană prin asigurarea propriului acces în spațiu.

Acest succes din urmă cu jumătate de secol și autonomia Europei este amenințată acum de lipsa lansatoarelor. De asemenea, Ambiția Europei de a rămâne în cursa cu americanii și chinezii a fost afectată și de modul în care a evoluat modul în care a evoluat cercetarea spațială. Dacă pentru mult timp a fost un domeniu rezervat marilor agenții naționale, modelul de operare a fost zdruncinat de Elon Musk.

Cu SpaceX și rachetele sale Falcon, miliardarul american și-a impus regulile în ultimii zece ani. Totul este mai rapid, mai ieftin, iar rachetele lui sunt reutilizabile. Ulterior, în cursa pentru cucerirea spațiului, s-a strecurat și miliardarul Jeff Bezos cu zborurile lui care vor să pună bazele turismului spațial.

Această agilitate contrastează cu procesele europene greoaie, adesea cu numeroase întârzieri și costuri suplimentare. În fața ofensivei SpaceX, Agenția Spațială Europeană (ESA) a reacționat prin lansarea programelor Ariane-6 și Vega-C în decembrie 2014. Dar a făcut-o fără să-și schimbe structura organizatorică și, mai ales, prin menținerea regulii „distribuirii geografice”, practică care constă în reatribuirea fiecărei țări membre a unei sarcini industriale echivalente cu contribuția financiară a acesteia.

În baza acestui model de funcționare, un stat membru poate astfel să asigure participarea uneia dintre companiile sale la un proiect, chiar dacă nu este cea mai eficientă în domeniul său.

h2. China și SUA se întrec care să ajungă prima din nou pe Lună

În timp ce Europa se chinuie să-și reclădească industria aerospațială, China și-a stabilit obiective înalta în lupta cu SUA pentru cucerirea spațiului. Global Times, tabloidul chinez care funcționează sub autoritatea Partidului Comunist Chinez, anunță, în 26 februarie 2024, că Beijingul va face 100 de lansări orbitale în acest an, un record pentru China.

China intenționează să ajungă cu astronauți pe Lună înainte de 2030 pentru a efectua explorări științifice. Acest demers este un răspuns direct la ambițiile SUA care vor ca, prin programul Artemis, să se întoarcă în acest deceniu cu astronauți pe Lună.

12 bărbați au pășit pe Lună, între 1969 și 1972. Toți au fost trimiși în misiuni ale SUA. Misiunile au fost abandonate în favoarea zborurilor navetelor spațiale de lucru și a stațiilor spațiale internaționale.

Și Rusia are ambiția de pune piciorul pe Lună, dar planurile Moscovei sunt mai întârziate decât ale SUA și Chinei. Rusia intenționează să trimită cosmonauți care să aterizeze pe Lună deceniul următor pentru prima dată în istoria sa și intenționează să construiască o bază lunară din 2031, potrivit agenției ruse responsabilă de zborurile spațiale cu echipaj. Iuri Gagarin a devenit primul om din spațiul cosmic pe 12 aprilie 1961, dar cosmonauții sovietici nu au aterizat niciodată pe Lună.

Surse: DW, Global Times, Le Monde, Reuters, Tass