Wolfgang Schäuble, în memoriile postume: „Au vrut să mă convingă să o răstorn pe Merkel”

În august 2015, Europa era zguduită de o creștere bruscă a fluxurilor de migrație, în principal din cauza refugiaților care fugeau din calea războaielor din Siria și Afganistan. Situația era haotică în Europa Centrală, unde guvernele au decis să închidă granițele UE. Pe 4 septembrie, Angela Merkel a luat decizia istorică de a menține deschise granițele Germaniei.

Wolfgang SchaubleFoto: Malte Krudewig / AFP / Profimedia

Aplicând în practică „cultura ospitalității” (Willkommenskultur), Germania a acceptat aproximativ un milion de refugiați. Chiar dacă cele mai conservatoare forțe ale țării s-au dezlănțuit într-o tiradă la adresa cancelarului pentru această alegere, ea nu și-a regretat niciodată decizia, declarând ulterior că, dacă va fi nevoie, ar face același lucru, de dragul valorilor umanitare și al unității europene.

Ceea ce nu știam până ieri este că reacțiile interne au atins punctul în care cariera lui Merkel era în pericol să se încheie brusc. Mărturia este semnată de Wolfgang Schäuble în cartea sa „Memories: My Life in Politics”, care va fi publicată postum săptămâna viitoare. Extrase din memoriile politicianului german, care a murit pe 26 decembrie 2023, la vârsta de 81 de ani, au fost publicate de săptămânalul Stern.

După cum dezvăluie ministrul Finanțelor de atunci și liderul creștin-democraților (CDU) de guvernământ , aliații creștin-socialiști din Bavaria (CSU) îi cereau capul cancelarului. pe o masă. La o întâlnire de partid unul din lideri nu a ezitat să-i sugereze deschis lui Schäuble să o răstoarne pe Merkel cu sprijinul CSU și să preia el cancelaria.

Schäuble fusese consilier al cancelarului Helmut Kohl încă din anii 1980, preluând ministerul de Interne în furtunosul an 1989. El a jucat un rol principal în negocierile care au dus la unificarea Germaniei. Dar tocmai când începea să se impună drept principalul candidat pentru succesiunea lui Kohl, a venit ghinionul. Pe 12 octombrie 1990, când avea 48 de ani, un bărbat cu tulburări mintale a încercat să-l ucidă, lăsându-l paralizat de la brâu în jos.

Când i s-a sugerat să fie instalat drept cancelar printr-o lovitură de stat parlamentară, Schäuble- care avea să devină cel mai longeviv membru al parlamentului din istoria Germaniei (51 de ani)- a refuzat să joace rolul.

În fragmentele publicate de Stern, Schäuble își exprimă o oarecare amărăciune față de Merkel, spunând că are o anumită intoleranță pentru a asculta de sfaturile primite.

ANGELA MERKEL- Stilul ei de conducere mi-a subminat principiile

„Faptul că în interviul meu nu am inclus-o pe Angela Merkel printre cei mai importanți trei cancelari care au condus țara până astăzi, a stârnit interesul opiniei publice. Ceea ce nu au luat în considerare este că am spus că este încă prea devreme pentru a face o evaluare, mai ales într-o etapă în care deciziile și consecințele cancelariei cuiva sunt încă examinate…

Stilul de guvernare al lui Merkel mi-a pus la încercare principiile, deși am respins categoric. orice încercare de înjunghiere pe la spate. În 2017 am ajuns la concluzia că stilul ei de conducere nu lua în considerare opiniile mele politice în momentele critice. Recunosc, totuși, că stilul ei politic a urmărit să echilibreze și să asigure loialitatea și încrederea față de țara noastră, în special între vecini și parteneri. Este cea mai importantă realizare personală a lui Merkel”.

TENTATIVA DE OMOR- L-am cunoscut, am fost o țintă accidentală

„Știam numele făptuitorului, care suferea de psihoză. Era fiul unui primar din circumscripția mea. Cu câțiva ani mai devreme, susținem chiar transferul lui dintr-o închisoare străină în Germania. Așa că am fost o țintă accidentală pentru el. Halucinațiile lui ar fi putut viza pe altcineva. De aceea nu m-am gândit prea mult la acest om. Nu am avut sentimente de răzbunare. Era bolnav. Dacă te gândești la asta, ceea ce mi-a schimbat dramatic viața pe 12 octombrie 1990 a fost un accident și de atunci am fost chemat să suport consecințele bolii altei persoane”.

CRIZA REFUGIAȚILOR- Din păcate, am întârziat să acționăm

„În iulie (2015) i-am cerut cancelarului o întâlnire pentru a vorbi despre problema imigrației. Apelul meu către ea a fost să protejeze mai eficient frontierele externe ale UE, să ajute la înființarea și finanțarea centrelor de detenție din afara UE și să instituționalizeze un acord credibil cu Turcia. Aceasta ar fi cea mai mare dificultate, pentru că relațiile Merkel-Erdogan și E.U. – din Turcia erau foarte tensionate.

Știam, desigur, că cancelarul a fost reticent în a negocia cu Erdogan, după ce relațiile cu Turcia au devenit problematice pe mai multe niveluri. Scopul meu a fost să-l conving pe cancelar să nu acționeze lent, ci organizat și să țină frâiele în propriile mâini… Am pus toată presiunea pe ea și, în cele din urmă, a călătorit în Turcia. Din păcate, era destul de târziu”.

VLADIMIR PUTIN- Ne-am înșelat amarnic în modul în care l-am apreciat

„Privind înapoi, aș fi făcut lucrurile altfel. Cu cunoștințele mele actuale da, dar în aceleași circumstanțe atunci, probabil că aș proceda în consecință și aș face aceleași greșeli. De aceea, în ceea ce privește politica față de Rusia, care a fost controversată după atacul asupra Ucrainei, spun cu tărie că am apreciat greșit situația atunci.

De aceea s-au făcut greșeli pe care astăzi le vedem clar. Un lucru este să critici din retrospectivă, este și mai ușor, cel mai important este să înveți din acele greșeli.

Ne-am înșelat grav în evaluarea noastră despre Putin. Când președintele rus a spus că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost cel mai mare dezastru geopolitic al secolului al XX-lea, am luat-o cu ușurință, dar Putin a vorbit serios. Am crezut că putem realiza ceva prin menținerea unor relații mai strânse cu Rusia, un adevărat parteneriat pentru pace.

Putin nu trebuie să câștige războiul, pentru că atunci va continua… Mă bucur că nu sunt responsabil pentru deciziile necesare, precum cea a actualului guvern privind transferul de arme. În calitate de cancelar, ești foarte singur în chestiuni de genul acesta”.