O enigma postdecembrista: cum au deschis basistii drumul penalilor spre Cotroceni

Foarte mulți dintre intelectualii societății românești de azi critică Constituția României, ca fiind un document copiat de la francezi, care nu prea se regăsește în identitatea noastră istorică, multimilenară și multiculturală. Poate au sau poate nu au, întru totul, dreptate însă nu acesta este rolul acestui articol.

Odată cu lovitura de stat din decembrie 1989, societatea românească a crezut că se schimbă, că are acces la libertate și puterea de a depăși momentele gele prin care a trecut zeci de ani în umbra bolșevismului sovietic, că va deveni o societate modernă, precum cetățenii statelor vestice membre ale Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, Japonia etc. Uitând, ignorând, propria identitate și potențialul cultural, bogățiile solului, societatea românească a început să se creadă „o altă Mărie cu o altă pălărie”.

Astfel, societatea românească a omis că instituțiile statului român sunt demodate, cu indivizi ce și-au păstrat aceleași mentalități învechite, instituții în care „p’afară e vopsit gardul iar înăuntrul e leopardul”.

O astfel de instituție este Ministerul Afacerilor Interne care nu a evoluat (nu s-a reformat) nici până în ziua de azi ci doar a schimbat denumiri ale insituției respectiv unor structuri din interior și a adus/angajat (cu precădere în funcții de conducere) indivizi cu de o slabă calitate profesională dar și „handicapați emoțional”.

Începând cu anul 2014, Curtea Constituțională a României a declanșat un adevărat cutremur în M.A.I. prin admiterea a trei excepții de neconstituționalitate din Legea nr.360/2002 (Decizia nr.392/2014). Ulterior, aceeași Curte Constituțională a mai admis, prin 4 decizii ulterioare, neconstituționalitatea unor texte din statutul polițistului. Până la data publicării Deciziei nr.392/2014 și încă un an de la publicare, falșii polițiști din structurile suport ale M.A.I. (cu precădere control intern) au fost paralizați la propriu. Nu știau cum să facă să eludeze Decizia CCR-ului! Legea! Căci, în M.A.I., ordinul de ministru și dispoziția șefului sunt mai presus de CEDO, Constituție și Lege, ne-o demonstrează chiar IGPR-ul, DGPMB-ul și ANSPDCP:

În anul 2015, prin Decizia nr.637/2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial nr. 906 din 08 decembrie 2015, Curtea Constituțională s-a aplecat și asupra ordinului MAI nr.300/2004, susținând Curtea că prin textul de lege criticat și ordinul MAI nr.300/2004, citez: „sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului), precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât personalul vizat, care se poate raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător”.

În anul 2016 Voicu Marius și DGPMB ne spun, prin adresele nr.307990 din 07.09.2016 și 307875 din 02.09.2016 că datele cu caracter personal ale persoanelor sunt în continuare prelucrate în baza Ordinului M.A.I. nr.300/2004. Așadar, la aproape un an de la publicarea în Monitorul Oficial a Decizie nr.637/2015, DGPMB încă uzita OMAI nr.300/2004 pentru a prelucra date cu caracter personal prin eludarea Legii nr.677/2001 și a Legii nr.638/2009. Ce contează că: Legea nr.677/2001 și Legea nr.238/2009 îi permite Poliției să prelucreze date cu caracter personal numai în anumite condiții? ÎN M.A.I. ȘI POLIȚIE ORDINUL DE MINISTRU „E MAI TARE” DECÂT CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, LEGEA!

Iar acum, MAI-ul și DGPMB-ul prelucrează datele cu caracter personal în baza OMAI nr.140/2016 (semnat de Tobă, după ce împreună cu Guvernul Cioloș au modificat ilegal, prin ordonanțe de urgență, statutul polițistului – o lege organică, la o dată la care Guvernul nu era abilitat să emită ordonanțe).

Legal sesizată cu privire la prelucraea ilegală a datelor personale, Autoritatea pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a tăcut … și continuă să tacă, căci „noua securitate” e mai-ceva decât „La Piovra”. Această instituție nu a fost concepută să protejeze cetățenii de abuzurile unor structure de „poliție secretă” din instituții precum M.A.I.-ul ci ca și paravan pentru „noua securitate”.

Care Curte de la Strasbourg, Convenție EDO, Constituție a țării, Curtea Constituțională, instanțe de judecată? Ce treabă au ele? Ce știu ele sau, mai bine zis, ce trebuie „să știe lumea” că în M.A.I. și Poliție sunt baze de date ilegale cu date personale ale cetățenilor și „dosare de dizident” pe care „noua securitate” le folosește în scopuri de suprimare a drepturilor și libertăților fundamentale? Că cetățenii țării sunt monitorizați, hărțuiți mai dihai ca „pe timpul lu’ împușcatu’” de către „poliția politică”– ( o parte a acestora activează în structure precum: controlul intern, resurse umane, juridic („nevertebratele care fac orice pentru o firimitură aruncată de șeful pe sub masă”: prime, salarii de excelență ș.a.m.d.) ș.a. altestructuri oculte…

Păi ce așteptări mai poate avea un cetățean care, fiind lezat în drepturile sale fundamentale de ordinele și dispoziiile oculte, ilegale ale „noii securități”, păstrate și ascunse cu sfințenie în M.A.I. chiar de către șefii acestora, se îndreaptă spre Parchet/Instanța de judecată în condițiile în care M.A.I.-ul și Poliția monitorizează și controlează viețile magistraților mai ceva decât grupările de crimă organizate? Cum să nu „colcăie” România „modernă” de interlopi când se știe că avem mai mulți „neo-securiști” ocupați de viețile dizidenților decât de anihilarea crimei organizate pe care o vedem aproape zilnic că acționează fără perdea?

Mai nou, ministra noatră de interne Carmen Dan află de pe FaceBook că oamenii sunt atacați în localitatea Sinești… căci „structurile informative” și „noua securitate” e ocupată cu altele: să-i reducă la tăcere pe cei care evidențiază și contracarează actualul sistem. Un sistem în care nu se mai știe cine și ce, cum e: un mix de politic cu magistratură, armată, servicii de informații, poliție, educație, sănătate, grupări de interlopi ș.a.m.d. Un sistem bolnav în care e mai indicat să „te descurci” pentru o funcție de birou/cât mai apropiată de interesele șefului decât „să lupți cumorile de vânt împotriva sistemului”.

Iar pentru ca „noua securitate” a M.A.I.-ului menținută și promovată încă de de după lovitura de stat din decembrie 1989 e nevoie de bani… de foarte mulți bani ce se pot accesa doar furându-se atât din buzunarele „angajaților fraieri” cât și din bugetul instituției. Altfel, cum se explică emiterea de către Guvern de hotărâri clasificate prin care impun organe fiscale paralele față de Curtea de Conturi a României și ANAF? Cum se explică că personalul M.A.I. (cu excepția celor care ocupă funcții de demnitate publică) sunt încadrați „în funcții ipotetice” (inexistente) cu salariul calculate la nivelul anului 2003? Cum se explică că acele clădiri ale statului român date în admininstrarea MAI sunt, în marea lor majoritate, dărăpănate iar Polițiștii adevărați, din stradă, își fac treaba tot cu dotare antică și cumpărând zilnic, din bani proprii: rechizite, benzină etc.?

Însă, nimic nu contează în România „modernă” cât timp avem „poliția securistă” care ne urmărește pas-cu-pas în viețile noastre de zi-cu-zi, „poliție” pentru care e mai important raportul dat ministrului de interne, șefului poliției, șefului DGPMB, șefului de IPJ: „ce-i fac dușmanii” și cum au mai băgat un pumn în gura vreunui magistrat, politician ș.a.m.d. pentru ca „șefului să-I fie bine” sau pentru ca „apropiatului șefului să-I fie bine”.

România nu e o țară sigură din punct de vedere al securității tocmai pentru că nu are servicii de securitate internă ci „servicii de securitate personală ale ale șefului” în care indivizi fără scrupule (ca dealtfel și șefii lor) acționează în afara oricărei Legi (așa cum v-am arătat că a făcut și continuă să facă în continuare D.G.P.M.B.-ul sub conducerea lui Voicu Marius („moștenitorul de drept” al funcției de „stăpân suprem al plantației D.G.P.M.B.” individ iertat de ministra Carmen Dan pentru că a protejat doi nelegiuiți și nu numai. Oare câtă șpagă or fi luat Voicu Marius, Carmen Dan, Despescu Bogdan (în loc să emită dispoziție, el adresa „rugăminți fierbinți” care-l „lăsau rece” pe Voicu) ca să-I mențină ascunși/să-i protejeze pe Eugen Stan și Constantin Iulian? Oare ce informații compromițătoare dețineau/dețin Stan și Constantin de au fost atât de bine protejați de „noua securitate”? Oare câte persoane au pe listele de execuție Voicu, Ioniță, Carmen Dan, fiecare șef din poliție? Care e următoarea lor victimă ?

Acum poate înțelegem mai bine, cu toții, de ce este totul „la secret” în M.A.I.: salarizare, ședințele de conducere, ședințe cu sindicatele, program de lucru, achiziții, cedarea a 2% din impozit, concursuri/„examinări” ale șefilor din MAI ș.a.m.d.: pentru ca marea majoritate a sumelor de bani de la Bugetul de Stat să fie la dispoziția „noii securități” iar aceasta, la umbra protectoare a ordinelor de ministru MAI asupra cărora nici măcar Curtea Constituțională nu au efecte juridice, să pătrundă în casele și viețile noastre/oricine nu corespunde intereselor „șefilor din M.A.I.”/apropiaților lor/stăpânilor lor, pe banii noștrii. (Alexandru Firicel – șef Departament Investigații al Ziarului Incisiv de Prahova).