Când se face testul de calprotectină, elastaza pancreatică și alte analize digestive

Sistemul digestiv este unul dintre cele mai sensibile și complexe sisteme din corpul uman. Atunci când funcționează bine, nici nu-l “simțim”. Însă când apar dezechilibre, simptomele pot varia de la disconfort ușor până la afecțiuni cronice. Digestia nu înseamnă doar „ce mâncăm”, ci și cum reușește organismul nostru să descompună, absoarbă și proceseze corect nutrienții din alimente.

Dacă simptomele sunt persistente (balonare, disconfort abdominal, tranzit neregulat, scădere în greutate sau oboseală cronică) este esențial să investigăm cauzele, nu doar să tratăm efectele. De aceea, în acest articol vom discuta despre ce analize pot fi utile pentru evaluarea sistemului digestiv, când sunt recomandate și ce semnificație au rezultatele lor.

Elastaza pancreatică fecală

Pancreasul are un rol esențial în digestie prin secreția de enzime care descompun grăsimile, carbohidrații și proteinele. Atunci când această funcție este afectată, digestia devine incompletă. Vorbim despre insuficiență pancreatică exocrină (IPE), care poate cauza scaune grase, balonare, diaree sau deficiențe nutriționale.

Testul de elastază pancreatică (FE-1) este o analiză de scaun neinvazivă, considerată standard în depistarea EPI. Valorile peste 200 µg/g fecale sunt normale. Între 100–200 µg/g indică insuficiență moderată, iar sub 100 µg/g, discutăm despre insuficiență severă.

Menționez că rezultate fals scăzute pot apărea în scaune diareice apoase. În astfel de cazuri, se recomandă repetarea testului într-o perioadă de tranzit normal.

Calprotectina fecală

Calprotectina este o proteină eliberată de neutrofilele activate în prezența inflamației intestinale. Este extrem de utilă în diferențierea între bolile inflamatorii intestinale (IBD) și afecțiunile funcționale, precum colonul iritabil (IBS), fără a apela imediat la colonoscopie.

Un rezultat sub 50 µg/g este considerat normal. Între 50–200 µg/g se recomandă monitorizare, iar peste 200 µg/g indică inflamație activă, necesitând investigații suplimentare.

Calprotectina poate fi crescută tranzitoriu în urma administrării de AINS (ibuprofen, aspirină). Dacă există suspiciuni, testul se repetă după 6–8 săptămâni.

Teste pentru disbioză și SIBO

Disbioza se referă la dezechilibrele între bacteriile „prietenoase” și cele potențial dăunătoare din intestin. SIBO (Small Intestinal Bacterial Overgrowth) este o condiție în care bacterii din colon migrează și se înmulțesc excesiv în intestinul subțire, afectând digestia și provocând fermentație anormală.

Testele respiratorii pentru SIBO măsoară hidrogenul (H₂) și metanul (CH₄) din aerul expirat, după ingestia de lactuloză sau glucoză. O creștere de ≥ 20 ppm H₂ față de valoarea inițială, în primele 90 de minute, este considerată sugestivă pentru SIBO. O valoare de CH₄ ≥ 10 ppm în orice moment indică suprapopulare cu bacterii metanogene (IMO).

Alegerea lactuloză vs glucoză se face în funcție de simptomatologie și anatomie intestinală. Testele trebuie interpretate în context clinic, deoarece există posibilitate de fals pozitive sau negative.

Teste pentru deficiențe nutriționale

Absorbția eficientă a nutrienților este esențială pentru sănătatea întregului organism. Afecțiunile digestive precum IPE, boala celiacă, disbioza sau SIBO pot compromite absorbția vitaminelor și mineralelor, chiar dacă aportul alimentar este aparent adecvat.

Se recomandă testarea vitaminelor B12, D, acid folic, fierului (inclusiv feritină), zincului, magneziului și, în unele cazuri, vitaminelor liposolubile (A, E, K). Aceste analize oferă indicii prețioase în cazuri de oboseală cronică, paloare, crampe musculare, deficite cognitive sau tulburări menstruale.

Menționez faptul că deficiențele pot exista fără anemie evidentă sau cu analize „în limite”, motiv pentru care interpretarea clinică integrată este esențială.

Concluzie

Dacă te confrunți cu balonare frecventă, disconfort abdominal, tulburări de tranzit sau oboseală inexplicabilă, analizele digestive pot face diferența între presupuneri și răspunsuri clare. Nu este nevoie să faci toate testele, ci doar pe cele relevante pentru cazul tău. De aceea, primul pas corect este o consultație medicală gastroenterologică și nutrițională, care să ghideze alegerea investigațiilor potrivite.