Comicăria tristă a “rezistenților”/ Ceea ce mă frapează la acești “rezistenți” este diferența uriașă între aparență și esență/ Se pretind cosmopoliți, dar sunt extrem de provinciali

Adrian Severin, atac la protestatarii din Piața Victoriei:

“Rezistenții” s-au adunat din nou ca să … reziste. Să reziste la ce? La dorința de mai bine a majorității românilor. La aspirațiile de liniște și stabilitate ale societății. Până la urmă la imboldurile bunului simț.

Ceea ce mă frapează la acești “rezistenți” este diferența uriașă între aparență și esență. Se pretind cosmopoliți, dar sunt extrem de provinciali. Se pretind civilizați, dar sunt suburbani. Se pretind experți, dar sunt ignoranți. (Și vorba lui Moliere, prostul savant este mai prost ca prostul ignorant.) Se pretind moderni, dar sunt înapoiați. Se pretind umani, dar sunt cruzi. (Inclusiv cu copiii lor, pentru fericirea cărora spun că luptă, dar pe care și-i fac scuturi umane la manifestații neautorizate.) Se pretind anticomuniști, dar susțin precepte bolșevice. Se pretind democrați dar, sunt fasciști. (După cum se vede, extremele se ating.) Se pretind patrioți dar sunt trădători.

Se zice că diferența între aparență și esență este sursa comicului. Iată că nici asta nu este întotdeauna adevărat. Ei nu sunt comici; sunt triști. Iar tristețea lor riscă să devină tristețea națiunii. (Rizea I.).