Calin Popescu Tariceanu sau politrucul perfect

Ne referim la tari, dar nu stim la care

In opinia mea, presedintele Senatului le intruneste pe toate la un loc. Intrebat joi daca ar fi de acord cu un prag valoric pentru abuzul in serviciu, a declarat, ca un atotstiitor: „Nu. Eu as fi de parere cu totul altceva si anume sa ne raportam la legislatia europeana care constituie un model fara indoiala si pentru Romania, sa ne uitam ca sunt tari in care nu exista aceasta prevedere de abuz in serviciu”.

Explicatia dlui Tariceanu imi aminteste de elevul smecheros, care, intrebat ce stie despre Stefan cel Mare, raspunde corect, dar teribil de general: „a biruit in razboaie”.

In care razboaie? Cand? Unde? Ioc! In mod foarte asemanantor, dl Tariceanu spune ca „sunt tari” unde nu exista prevedere de abuz in serviciu, dar, de aici incolo, ne lasa in ceata. Nu ne spune nici care sunt acele tari, nici cum se numesc ele, nici unde se afla. Sugereaza ca in Europa, dar nu precieaza in care parte a Europei.

Este important, intrucat stiu si eu unele tari tot europene, unde abuzul in serviciu este prevazut ca o infractiune grava si se pedepseste sever. Nu e deloc dezincriminat, cum viseaza presedintele ALDE.

Imi pare rau, dar trebuie sa spun ca il banuiesc pe dl Tariceanu de minciuna. Si nu degeaba: tot pentru declaratie mincinoasa este inculpat dansul si intr-un dosar, unde tocmai isi asteapta sentinta.

Simtind probabil ca poate fi atacat usor de cei care stiu cu precizie numele tarilor unde abuzul in serviciu se pedepseste penal, presedintele Senatului vine numaidecat cu completari: „Sa tinem cont de faptul ca aceasta prevedere este o mostenire din perioada comunista si stalinista”

Din punctul meu de vedere, presedintele Senatului ar trebui sa taca mucles! Cu atat mai mult, cu cat crede ca sanctionarea penala a abuzului in servciu isi are obarsia in legislatia comunist-stalinista. Obarsia e mult mai veche. Asta tine insa de (in) cultura vorbitorului.

Daca taceai, filosof ramaneai

Daca ar fi calcat din cand in cand biblioteca, sigur ar fi aflat despre Codul Penal din 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care se referea la „abuzul de putere” in 21 de articole, numerotate de la 140 la 160, toate inglobate in capitolul „Crime si delicte comise de functionari publici in exercitiul functiunii lor”.

Nu-mi permite spatiul sa defasor aici cele 21 de articole – desi ma tenteaza pentru farmecul limbajului in care redactau legea predecesorii nostri din secolul al XIX-lea. Ma rezum la un singur articol, cu titlu de mostra, respectand ortografia vremii:

Art. 157. Ori-ce functionar superior care, prin amagire, va face pe subordinatii sai de a comite o crima sau un delict in exercitiul functiunei lor, sau care, cunoscand asemenea crime sau delicte din partea subordinatilor sai, le tolereza, se va pedepsi cu pedeapsa aplicabila acelor crime sau acelor delicte.

Iar domnul Tariceanu sustine inlocuirea cu „…sanctiuni administrative. Putem sa ne orientam foarte bine dupa legislatia care functioneaza in alte state (pentru Dumnezeu, iarasi, care state, domnule Tariceanu?) La noi rezultatele acestei campanii pe care am vazut-o desfasurata in ultimii ani se vad. Romania sta prost la absorbtia fondurilor europene, sta prost cu implementarea proiectelor. De ce? Din acest motiv, pentru ca functionarii din ministere nu mai vor sa semneze, pentru ca au toti grija familiei, grija locului de munca si in final a propriei libertati si nu vor sa se mai angajeze in nici un fel”.

Ce spui, Franz? A fugit vreun functionar din vreun minister, de teama ca ii e periclitata familia, ii e amenintat locul de munca sau ii e primejduita propria piele? Dimpotriva, la fiecare schimbare de guvern s-au bulucit cu totii sa-si pastreze functiile, sau, dupa caz, sa-i faca sluj dlui Dragnea, ca sa apuce si ei, daca nu un ciolan, macar o bucatica de cascaval.

Dragi corupti, tara e a voastra. Dl Tariceanu tocmai se zbate sa v-o dea

In plus, asta cu fondurile europene neabsorbite din cauza abuzului de serviciu incriminat mi se pare o batjocura la adesa romanilor, a eticii si a moralei.

Adica, dezincriminam abuzul in serviciu si ii lasam pe toti coruptii sa jefuiasca societatea, sa talhareasca statul, sa ne fure pe noi toti, pentru ca altfel acesti corupti, de care avem mare nevoie, n-ar mai semna acte? Am intra in cartea Recordurilor cu greva coruptilor!

Sa fim seriosi: neabsorbtia fondurilor li se datoreaza guvernantilor care n-au stiut sa pregateasca documentatiile, nu le-au avizat, n-au intocmit studiile prealabile si n-au elaborat proiectele necesare.

Si stiti de unde a pornit rau? De la comisionul celui care verifica, de la cota parte a celui care avizeza, de la spaga celui care confirma si mita celui care contrasemneaza. E vorba de o intreaga armata de prestatori care nu misca o hartie pana nu primesc raspuns la intrebarea: mie ce-mi dai, eu cu ce ma aleg?

De asta, nu de altceva, se abtin functionarii (ai PSD si ALDE, bineinteles) sa semneze hartiile, pana nu-si iau partea lor, nu de grija familiei sau de teama propriei libertati. N-am vazut inca niciun functionar demisionand de grija.

E ca si cum ai spune ca desfiintezi amendarea celor care calca iarba in parc, pentru ca alfel ei nu vor mai veni la plimbare si vei ramane cu aleile goale. Aferim!

Dl Tariceanu ori nu stie toate acestea – si atunci, vorba dlui Iliescu, este cam prostanac – ori le stie, dar le ascunde de noi si atunci este, fireste, politruc. Tertium non datur.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.