Mizele uriase de la DIICOT. De ce trebuie anihilat parchetul antimafia?

Dar dincolo de acest aspect punctual, test final pentru procurorul-sef Horodniceanu, mizele parchetului antimafie si sunt cu mult mai importante si ele impun numirea acolo a unui om cat se poate de sigur pentru „gulerele albe”.

OUG nr. 78/2016 privind organizarea si functionarea DIICOT, asa cum a fost ea modificata prin Legea 55/2017 aflata acum la promulgare, aduce o modificare esentiala: in cadrul DIICOT este infiintata divizia de investigatori specializati in investigatii financiare in paralel cu ancheta pentru infractiunile predicat. Va exista un corp de 290 de politisti specializati in gasirea banilor produs al infractiunii.

Resursa interna a DIICOT, acesti politisti ar urma sa fie selectati om cu om dintre profesionistii cu maxime garantii de integritate, sa fie antrenati in programe speciale, unele deja initiate cu Olanda, UK si SUA, pentru identificarea, urmarirea si sechestrarea produsului infractiunii.

Sub autoritatea exclusiva a procurorilor, acest corp de investigatori urmeaza sa lucreze atat in plan intern, adica in spatele firmelor de acoperire, cat si in exterior – firme off-shore.

Mai pe romaneste, oamenii acestia trebuie antrenati si apoi lasati sa gaseasca si sa ia banii de la crima organizata, deci inclusiv de la „gulerele albe”. Adica o intarire a politicii „luati-le banii!”.

Prevederea aceasta a trecut miraculos la Senat, cu ajutorul surprinzator al fostului ministru al Justitiei Robert Cazanciuc, insa cu opozitia feroce a ministerului de Interne.

Si daca prevederea exista deja, este usor de inteles de ce multi politicieni isi doresc ca ea sa ramana litera moarta. Daniel Horodniceanu nu prezinta garantii ca va tine aceasta prevedere la sertar. In interviul pe care mi l-a acordat la sfarsitul anului trecut, dl Horodniceanu trecea lipsa acestui corp de investigatori, pe care l-a propus de la inceputul mandatului, la capitolul nerealizari ale celor trei ani la sefia parchetului anti-mafia:

„…am propus de la inceput, crearea unui corp de investigatori financiari. Exista suficient de multi bani ascunsi in jurisdictii unde Romania ajunge greu, sunt rezultatul unor inginerii financiare ale unor persoane care castiga din criminalitate economico-financiara sau crima organizata, iar aceste lucruri exced pregatirii unei bune parti din politistii nostri. O investigatie financiara in paralel cu ancheta penala ar duce la descoperirea unor sume importante de bani, macar 100-200 de milioane in plus anual.”

O alta neimplinire a mandatului mentionata atunci de dl Horodniceanu era lipsa „unei analize nationale de riscuri si amenintari in ceea ce priveste crima organizata pe teritoriul tarii, pentru a face harta criminalitatii organizate pe zone de risc. Si daca am sti cu aproximatie ca pe o anumita zona sunt savarsite crime de un anumit tip de anumite grupari, am putea aloca resurse suficiente si am depasi stadiul reactivitatii.”

In proiectul pe care l-a facut in incercarea de a obtine un nou mandat de sef DIICOT, Daniel Horodniceanu a revenit asupra acestor lipsuri:

„a) Romania a avut o abordare strategica integrata a combaterii fenomenului criminalitatii organizate doar pana la aderarea la Uniunea Europeana;

b)Strategiile sectoriale sunt insuficiente pentru a asigura o abordare coordonata a combaterii crimei organizate interne si transfrontaliere;
c)Nu exista o definire exacta a rolului, locului si intinderii competentei fiecarei institutii de aplicare a legii, avand in vedere rolul procurorului in combaterea fenomenului si in conducerea efectiva a anchetei de la actul de sesizare si pana la rechizitoriu. Nu exista o prioritizare a resurselor institutiei partenere D.C.C.O din cadrul I.G.P.R. care sa satisfaca necesitatile tot mai intense ale luptei impotriva criminalitatii organizate.”

Dar cine ar fi trebuit sa realizeze toate acestea?

De cand este ministru al Justitiei, Tudorel Toader a revendicat permanent rolul de vector principal de politica penala. La un moment dat anunta ca are de gand sa rescrie practic toata legislatia, cel putin pe aceea penala si a si inceput vijelios cu legile justitiei.

Dar politica penala nu inseamna doar rescriere de infractiuni, cu atat mai putin obsesia constanta a ministrului de a pune capastru parchetelor, rolul ministrului nu se reduce la ce-i e mai drag lui Tudorel Toader – autoritatea asupra procurorilor.

Politica penala inseamna in primul rand abordarea strategica a luptei impotriva unor fenomene penale, inclusiv de crima organizata. Ministrul este cel care ar trebui sa aiba viziunea strategica pentru coalizarea tuturor fortelor statului in combaterea fenomenelor infractionale de toate felurile.

Dl. Toader, preocupat de soarta detinutilor, de incalecarea procurorilor, de modificarea codurilor, de prezumtia de nevinovatie pentru politicienii acuzati de coruptie in special, a fost cu totul si cu totul absent din zona politicii penale reale. Asa se face ca lipsesc o multime de instrumente din politica penala a statului.

In acest moment, Romania nu are un plan de actiune consecutiv strategie nationale antidrog, nu are o strategie nationala privind traficul de persoane si migranti, nu are o strategie nationala privind criminalitatea informatica, nu are o strategie nationala integrata privind combaterea criminalitatii organizate. Cu greu are o strategie anticoruptie creata cu mult inainte de mandatul dlui Toader sub presiunea MCV si pe care actuala putere o saboteaza sistematic dupa cum arata chiar raportele MCV si GRECO.

Toate aceste strategii, la fel ca evaluarea nationala de riscuri si amenintari, ar trebui sa fie promovate de fauritorul de politici penale. Adica de ministrul Toader. Iar proiectul dlui Horodniceanu i-a pus in fata o enervanta oglinda a propriilor lipsuri, adica o critica a faptului ca ministerul nu furnizeza sistemului national de combatere a crimei organizate instrumentele de politica penala necesare.

Si nu numai ca dl Toader nu ajuta operatiunile anti-mafia, dar si vulnerabilizeaza parchetul specializat prin faptul ca nu a organizat concursuri pentru sefia sectiilor DIICOT, conduse de interimari cu delegatie. Greu de spus daca este vorba tot despre delasare sau despre intentia, inca inainte de interviu, de a-l inlocui pe dl Horodniceanu si de a pune un nou sef la DIICOT, impreuna cu o intreaga echipa pe masura acestuia.

Din toate aceste motive, cu un proiect extrem de modest, venit de la Buhusi, fara proiecte si fara oglinzi in mana, dl Felix Banila a fost pe inima unui ministru care nu a facut nimic pentru a stimula lupta cu infractionalitatea, ba dimpotriva a actionat cat a putut in favoarea ei.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.