Si de va fi Italia patria mortii mele…

„Si de-ar fi sa mor, sa mor pana maine
Nu-mi pare rau c-am trait si ma simt bine,
Si de-ar fi sa mor, pana-n dimineata
Nu-mi pare rau c-ai dormit le mine-n brata”!
Chefuiam departe de tara si eram in culmea fericirii. Tineri eram, de nimeni nu depindeam, financiar o duceam perfect, dar auzind versurile cantecului acesta m-am intristat brusc si mi-am dat seama ca oamenii nu realizeaza cat sunt de fragili. Mergi asa pe strada, iar un vant starnit din senin poate pravali peste tine un acoperis de bloc sau o reclama uriasa si esti strivit ca ca o furnicuta. Mergi pe trotuar, iar o masina care isi pierde directia te secera ca masinile de treierat spicele de grau.
Nu le-am stricat petrecerea cu gandurile mele negre, dar am luat o hotarare: voi scrie testamentul ca in cazul in care imi gasesc sfarsitul aici, departe de tara si de mila parintilor mei si a familiei sa mi se asigure repatriere decedati Italia https://www.transport-decedati.ro/
fiindca mi-am iubit prea mult tara, neamul si satul natal!
Tot ce am mai scump se afla in Romania tocmai de aceea incerc sa indulcesc exilul si dupa ce petrec cu conationalii ma intorc acasa, iau perna in brate si plang pana dimineata. Ma intreaba mama daca sunt bine si nu pot sa-i pot spune adevarul privind-o in ochi, dar bravez sa nu-i produc durere. Ma invidiaza „prietenii”, dar nu le-as dori soarta mea. Este cumplit sa fii nevoit sa vorbesti o limba straina, sa lucrezi pentru strain si sa nu ai parte de apreciere si mila de la nimeni.
Daca mor aici, trebuie sa ma duca urgent acasa, altfel nu-mi voi gasi linistea, ma voi preface in fantoma si voi bantui strazile in cautarea linistii si a tot ce am pierdut. De ce am plecat? Ce om ar pleca de bine din tara si din casa lui? Nu am fost fiica ratacitoare, dar uneori viata ne impune reguli, renuntari, despartiri!
Sa trecem peste! „Si de-ar fi sa mor”, aici, la Roma, rog familia sa apeleze la cea mai buna firma ce ofera servicii de repatriere Italia!
De ce sa ma aduca profesionistii de la pompe funebre? Fiindca m-as rascoli in mormant sa stiu ca parintii mei sau sora si cumnatul meu ar alerga sa-mi faca dosarul de repatriere indurerati. Oameni buni, dac-o fi sa fie, puneti oamenii cu experienta la treaba, fiindca au facut asta de mii de ori si stiu de unde sa inceapa!
Apoi de ce sa alerge ei, sarmanii dupa haine, sicrie, cruce si tot ce trebuie? De ce sa astepte la usi dupa certificatul de deces si sa se framante ca nu gasesc oameni care sa-mi pregateasca trupul pentru ultima calatorie? Este frumos asa? Sa-i deranjez atat de mult la plecare? Cu ce au gresit?
Si-apoi cu ce sa ma aduca de-acolo? Este pacat ca una dintre masinile flotei celei mai bune firme de pompe funebre din Romania sa stationeze, iar cei dragi sa nu gaseasca o masina sa ma aduca in tara!
Toate acestea le-am scris in testament si las si bani pentru asta sa nu-i bag la cheltuiala si ii mai rog muuult de tot sa nu ma planga si sa nu sufere ca toti suntem datori cu o moarte!

Articolul Si de va fi Italia patria mortii mele… apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.