Amara surpriza a lui Macron

Discursul lui Macron de la Strasbourg toarna gaz pe focul crizei din Balcani, crede politologul Ivan Krastev. Si pozitia UE in zona este serios afectata.

Discursul lui Emmanuel Macron in Parlamentul European a reprezentat startul campaniei electorale inaintea alegerilor europene din 2019. Dupa ce i-am ascultat frumoasele cuvinte, nu prea stim daca presedintele Frantei va incerca in Europa ceea ce isi propusese in Franta in urma cu doar un an: sa distruga partidele politice existente si sa puna bazele unei noi platforme pro-europene, menita a respinge actuala stare de fapt. Va risca el relatia cu Angela Merkel, provocand partidele conservatoare de centru care guverneaza in mare parte din Europa? Si cum va aborda tensiunile crescande dintre est si vest? Cum va aduce el o noua energie democratica in proiectul european, mai ales in societatile care ii cunosc discursul doar in traducere?

In Franta exista de secole o stransa legatura intre politica si poezie, iar Emmanuel Macron nu tradeaza acest melanj. El isi confirma si talentul pentru dramatism, atunci cand se refera la noul „razboi civil” din Europa si la pericolele nationalismului, sau cand anunta ca nu vrea sa faca parte dintr-o „generatie de somnanbuli”. I-a deranjat pe adversarii lui de la dreapta spectrului politic din Europa, atunci cand s-a declarat aparatorul valorilor europene, vizandu-i nu doar pe liderii autoritari din afara continentului (adica Rusia, China, Turcia), dar si pe „iliberalii” de acasa (din Ungaria si Polonia). A punctat si cu pragmatism politic, atunci cand s-a distantat narativ de federalismul clasic, pe care il prefera majoritatea progresistilor francezi, si nu s-a referit la „Statele Unite ale Europei”, ci la impozitul digital european, care ar consolida Bruxelles-ul.

Un vizionar precaut

Presedintele francez s-a decis sa joace rolul vizionarului precaut. El a facut doar aluzii la optiunile sale politice, in loc sa le prezinte direct. Retoric, discursul lui a fost puternic, dar remarcabile sunt si temele pe care nu le-a abordat. Presedintele francez a ocolit suspect subiectul reformelor din Zona Euro, care au marcat mult-laudatul lui discurs de la Sorbona, in urma cu un an. Tacerea lui este un semal clar al problemelor negocierilor germano-franceze referitoare la Uniunea Monetara Europeana. De abia daca s-a referit la pozitia Europei in chestiunea liberului schimb si a fost politic inexact cand s-a referit la migratie si la relatiile Europei cu SUA.

Candva, generalul Charles de Gaulle remarca: „Un adevarat lider are mereu un as in maneca, pe care ceilalti nu il ghicesc, prin care incanta si uluieste auditoriul.” Surpriza, pe care Macron a scos-o din maneca, a fost mesajul referitor la viitorul extinderii Uniunii Europene. „Nu vreau ca Balcanii sa se indrepte spre Turcia sau Rusia”, a spus presedintele francez la Strasbourg. Dar el nu isi doreste nici ca Europa, care are deja probleme cu 28, in curand 27 de membri, sa decida „continuam in ritm alert cu 30 sau 32 de membri, si cu aceleasi reguli”.

Macron se adreseaza electoratului din Europa de Vest

Pe undeva are dreptate. Majoritatea europenilor ii vor da dreptate: nu are rost sa discuti despre extindere, inainte de a sti de fapt ce vrea sa fie aceasta Uniune care urmeaza a fi extinsa. In acest moment nu exista nicio euforie fata de orice forma de extindere comunitara – fie ca este vorba despre Balcani, Turcia sau Ucraina. Daca electoratul european ar trebui sa decida asupra viitoarelor dimensiuni europene, atunci ei ar prefera o diminuare si nu extinderea ei.

Dar efectele concrete ale mesajului lui Macron reprezinta un dezastru politic. Remarca lui Jean-Claude Juncker, cum ca singura alternativa la integrarea Balcanilor in UE ramane un razboi in zona, reprezinta un exemplu simptomatic de banalitate ca ultima sansa de salvare. In realitate insa, mesajul lui Macron devine un fel de gaz peste focul crizei din regiune. Bulgaria, care detine presedintia in termen a UE, are toate motivele sa il acuze pe Macron de transformarea apropiatului summit vest-balcanic, din luna mai, intr-o gluma. Comisia Europeana are toate motivele de a interpreta afirmatiile lui Macron ca fiind o lovitura de cutit aplicata miseleste, pe la spate. Iar reformatorii pro-europeni din zona balcanica au toate motivele sa il acuze pe Macron ca le submineaza pozitiile.

„Ambiguitate constructiva”, aceasta a fost multa vreme strategia preferata de Bruxelles in relatia cu Balcanii. Cand este vorba despre aderarea la UE a statelor din Balcanii de Vest, polticienii europeni declara ca este doar o chestiune de timp. In realitate insa, nimeni – nici la Bruxelles si nici la Belgrad – nu crede ca in 2025, macar unul dintre aceste state va fi integrat in structurile comunitare. Dar, daca pana acum jocul UE in Balcani se numea „mentinem usile deschise”, Macron a decis, cel putin pentru moment, sa inchida aceste usi. Nu poate fi acuzat pentru aceasta decizie. Dar, prin „inghetarea” extinderii, fara a avea o strategie alternativa, el contribuie la adancirea crizei din Balcani si la slabirea pozitiei UE in zona. La fel de clar este si ca atunci cand Macron se refera la „europeni”, el ii vizeaza de fapt pe occidentalii cu drept de vot.

Citeste si Macron, inaintea vizitei de stat in SUA: Nu faci razboi comercial cu aliatii! Ce spune despre Putin si acordul cu Iran

Ivan Krastev este seful Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, membru al Institutului pentru Stiinte Umaniste (IWM) din Viena si bursier Richard von Weizsacker al Academiei Bosch din Berlin. Krastev a facut parte din grupul fondatorilor Institutului pentru relatii externe de pe langa Consiliul Europei (European Council on Foreign Relations). Din 2015, el scrie in mod constant analize pentru edtia internationala a New York Times. Cartea lui”Amurgul Europei” (After Europe. Penn University Press, 2017) a fost publicata in 2017, la editura Suhrkamp.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.