EXPLOZIV/Fug sefii din SRI!/ Sereistii care au condus Directii „sensibile” din SRI prefera sa faca singuri pasul inapoi, decat sa fie apoi prinsi „in ofsaid”

Nimic nu este mai frustrant ca atunci când un apărător/reprezentant al legii și al drepturilor fundamentale minte cu nesimțire, mai ales o instanță de judecată.

Așa cum v-am tot arătat, municipiul Ploiești „se laudă” cu o … persoană: adjunctul șefului secției 4 Poliție-Ploiești, Iulian Smaranda, individ protejat de clanurile de „interlopi cu epoleți” din M.A.I. și Poliție (se pare că nu doar aceste instituții îl protejează pe acest personaj certat cu Legea și bunele moravuri).

În goana-i după averi și pentru a-și justifica șpăgile pe care le ține, de frică, „sub cearceaf” respectiv pentru a-și „șterge” dosarele penale aflate pe rolul unităților de Parchet (credem noi), a fost inventat dosarul de la judecătoria Ploiești înregistrat sub nr.13243/281/2017 (dosar în care Incisiv de Prahova „și-a băgat nasul”).

În încheierea de ședință din 16.03.2018, a fost consemnat de instanța de judecată că avocat stagiar Chivu Nicoleta Elena (CUI 38613347), aflată în prezenta cauză în substituirea reprezentantului reclamantului (avocatul Chivu Ciprian) a susținut, că: „Totodată, reprezentanta reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art.208 alin.(2)[1], invocă decăderea pârâților din dreptul de a administra probatorii, întrucât niciunul dintre pârâți nu a depus odată cu întâmpinarea cerere de probatorii”.

Această d-nă „avocat” stagiar Chivu Nicoleta Elena ori s-a prezentat în fața instanței precum „musca la arat” (fără să cunoască piesele dosarului) ori, mai grav, face tot posibilul ca reclamantul să nu fie deferit Parchetului pentru a-l cerceta pentru fapte penale extrem de grave precum: uzurpare de calități oficiale (s-a prezentat ca adjunct al șefului secției 4 Poliție-Ploiești fără a-și dovedi această calitate prin depunerea la dosarul cauzei a actului de numire în funcție, trafic de influență, dare de mită, favorizarea infractorului, comportare abuzivă, exces de putere etc.) căci pârâții au formulat și depus întâmpinări în termenul instituit de instanța de judecată, prin Serviciul de Poșta Română împreună cu cererile de probatorii, interogatoriul și probele pe care pârâții le dețineau la acea dată, în conformitate cu art.201[2] și 205[3] CPC.

Tot la dosarul cauzei a fost depus și un proces-verbal neînregistrat la vreo instituție, întocmit la data de 15 martie 2018 pe o filă de matematică (caiet stundețesc), de Iulian Smaranda și insp. Chiru Iulian prin care cei doi îl hărțuiesc pe unul din martorii pârâților în această cauză. De fapt, cei doi îi reproșează martorului că „vine cu traista goală” (nu „dă sancțiuni” conform planului inventat de adjunctul șefului Secției 4 Poliție). Așa că, pentru a se face înțeleși, cei doi l-au „atenționat” că, cică, „să își îmbunătățească indicatorii de serviciu din fișa postului”.

Așa cum v-am mai arătat în articolele noastre, I.G.P.R.-ul se dezice de acest comportament abuziv: norma de sancțiuni aplicate cetățenilor și soluționarea dosarelor „la normă”… dar, se pare, că doar la nivel declarativ. În continuare, șefi precum Iulian Smaranda își continuă activitatea de „biciuitor de sclavi” și „colectori de amenzi”.

Astfel că, cei doi „polițiști” care au întocmit procesul verbal și-au câștigat statutul de: „hărțuitori/persoane care intimidează un martor” într-o cauză civilă.

Să zicem că, de frică să nu piardă procesul, avocata stagiară Chivu Nicoleta Elena, s-a gândit ea, că să anuleze instanța probele pârâților… și să nu îi mai cheme instanța pe martori la bară că, cică, pârâții nu au cerut odată cu întâmpinarea (aspect contrazis chiar de faptul că la doarul cauzei se află întâmpinările și cererile de probatorii ale pârâților). Sau, această „avocată” a venit precum „musca la arat”, să facă doar act de prezență în sala de judecată și s-a trezit vorbind? Cam greu de crezut asta, căci amenda pentru că minți o instanță de judecată e măricică (poate ajunge și la 1.000 lei conform 187 alin.(1) lit.a)[4] și a art. 190[5] CPC)… iar dacă tu, ca avocat, ești prins cu minciuna, atunci cazi în derizoriu în breasla avocaților.

Așa că, noi rămânem la concluzia pe care ne-am format-o în baza probelor nu a supozițiilor: adjunctul șefului Secției 4 Poliție, Iulian Smaranda, suferă de grave „derapaje psihice” (un grandoman, un moșier de plantație cu sclavi) găsindu-și acesta „perechea procesuală” (care să-l apere de un eventual nou dosar penal – dacă instanța va trimite dosarul la Parchet ori, poate, se va sesiza: DNA-ul, PLJ Ploiești etc. și în urma acestui articol) în stagiara Chivu Nicoleta, „avocat” care ne demonstrează că „interesele clientului sunt mai presus de Lege” (doar, dacă câștigă reclamantul procesul fiindcă a știut să mintă instanța, va căpăta un onorariu frumușel). Așa știe această stagiară să își facă reclamă (art.48 alin.(1)[6] din Legea nr. 51/1995), mințind instanța de judecată? Cam nasol, zicem noi… Baroul Avocaților in Muncipiul București oare ce opinie o avea despre lejeritatea cu care un avocat stagiar minte o instanță de judecată/ face afirmații nereale în cadrul unui proces? Vom reveni! (Cerasela N.).

[1] Articolul 208Sancțiunea nedepunerii întâmpinării(1) Întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.(2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

[2] Articolul 201Fixarea primului termen de judecată(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165.(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.(3) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citarea părților.(5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei.(6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozițiilor art. 156.

[3] Articolul 205Scopul și cuprinsul întâmpinării(1) Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.(2) Întâmpinarea va cuprinde:a) numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul, precum și, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menționat în cererea de chemare în judecată. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) excepțiile procesuale pe care pârâtul le invocă față de cererea reclamantului;c) răspunsul la toate pretențiile și motivele de fapt și de drept ale cererii;d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispozițiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător;

[4] Articolul 187Încălcarea obligațiilor privind desfășurarea procesului. Sancțiuni(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;

[5] Articolul 190Stabilirea amenzii și despăgubirii Abaterea săvârșită, amenda și despăgubirea se stabilesc de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credință, amenda și despăgubirea pot fi stabilite fie de instanța în fața căreia cererea a fost formulată, fie de către instanța care a soluționat-o, atunci când acestea sunt diferite.

[6] Articolul 48(1) Orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat sau de o formă de exercitare a profesiei este permisă, cu condiția ca aceasta să respecte reglementările profesionale și cele privitoare la independența, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, să fie obiectivă și să corespundă adevărului.