Germania nu dorește ca Uniunea Europeană să se ralieze poziției Statelor Unite /Actul Ierusalim

Atât premierul Viorica Dăncilă, cât și președintele PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, sunt invitați azi în capitala Israelului, Ierusalim. De către premierul Netanyahu.

În urmă cu doar câteva zile, s-a făcut vorbire în mod oficial despre memorandumul Executivului, prin care se decide mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv în capitala de 3000 de ani, începând cu regele David, a Israelului. La Washington DC, în Congresul SUA, în 1995, a fost adoptată o lege organică, denumită Jerusalem Act, prin care se recunoaște statutul orașului istoric de capitală unică a statului Israel. Recent, președintele Statelor Unite, Donald Trump și principalul nostru strateg geopolitic a semnat un document prin care se decide mutarea le Ierusalim a ambasadei acestui stat. La București, în ciuda deciziei Executivului, polemica merge mai departe. Și ia amploare

Pentru președintele Klaus Iohannis, indiscutabil e mai importantă Germania. Iar Germania nu dorește ca Uniunea Europeană să se ralieze poziției Statelor Unite. O poziție care deranjează Federația Rusă, cu care Berlinul s-a aliat netransparent. În toiul polemicii de la București, sunt aruncate în luptă, din direcția instituției prezidențiale, fel de fel de argumente năstrușnice. Pe unele am avut ocazia să le prezint demonstrând cât de șubrede sunt. Pe altele, încă nu. O voi face azi.

În definitiv, dincolo de intențiile reale și dincolo de motivele reale care determină asemenea intenții, trebuie văzut, în esență, pe ce argumente se bazează adversarii recunoașterii simbolice a legitimității Ierusalimului drept capitală a statului Israel. Ce susține președintele în mod direct, prin declarațiile pe care le face și, indirect, prin intermediul „avocaților” săi. Că o asemenea măsură, cum este cea preconizată de Guvernul Dăncilă, ar reprezenta o încălcare a dreptului internațional esențial, relevant, prin rezoluțiile ONU și Consiliului de Securitate. Mai sunt invocate prevederile acordurilor de la Oslo. Că lucrurile nu stau deloc așa, vom vedea în cele ce urmează.

1). Rezoluțiile ONU, dintre care niciuna nu interzice mutarea unor ambasade la Ierusalim, chiar dacă ar exista și nu ar fi doar invocate de președintele României, nu au caracter obligatoriu. Ele sunt simple recomandări. Prin urmare, nu există și nu pot exista sancțiuni în cazul în care vreun stat nu s-ar conforma acestor recomandări. Doar rezoluțiile Consiliului de Securitate ONU au caracter obligatoriu pentru toate statele membre. Ceea ce înseamnă că Președinția României, în bătălia ei pentru a susține poziția Germaniei, impusă temporar și altor state UE, induce în mod voit și vădit o confuzie între puterea juridică a rezoluțiilor ONU și puterea juridică a rezoluțiilor Consiliului de Securitate. În total, Consiliul de Securitate a adoptat de-a lungul timpului un număr de șapte rezoluții care au legătură cu tema în discuție. Singura reprezentativă pentru disputa din acest moment este cea care poartă numărul 242 din 22 .11.1967. A fost adoptată imediat după Războiul de Șase Zile, în baza dispozițiilor Capitolului 6 al Cartei 8 – soluționarea pașnică a conflictelor. Natura juridică a acestei rezoluții este însă aceea că, tocmai fiind luată, în baza Capitolului 6, nu are mecanisme de aplicare și nu este considerată a fi obligatorie în conformitate cu dreptul internațional. Să nu fi știut experții Președinției României acest detaliu, care se studiază la toate facultățile de drept? Dacă nu au știut, e grav și trebuie dați afară. Dacă au știut, e și mai grav, pentru că, iată, au indus în mod deliberat o a doua confuzie, prin care încearcă să manipuleze opinia publică.

Clenciul este că tocmai în baza acestei rezoluții neobligatorii a Consiliului de Securitate, Germania a impus Uniunii Europene teza privind statutul Ierusalimului, respectiv necesitatea existenței a două state, care să coexiste pașnic în interiorul granițelor stabilite înainte de izbucnirea Războiului de Șase Zile, cu împărțirea orașului ca fiind capitală comună pentru cele două state. Teza UE este aceea ca viitorul stat palestinian să cuprindă teritoriile West Bank, Gaza și Ierusalimul de Est. UE nu recunoaște alte schimbări referitoare la Ierusalim, fără o înțelegere între cele două state aflate în conflict. Iată, așadar, în esență, pe ce se întemeiază poziția UE, pe care România Guvernului PSD plus ALDE o încalcă, optând pentru poziția Statelor Unite.

Cine are dreptate? Strict juridic, Guvernul Dăncilă. Și asta întrucât UE își fundamentează, cum arătam, doctrina pe o rezoluție a Consiliului de Securitate numărul 242, care, la rând ei, nu are caracter obligatoriu. Dar există și un argument de bun simț. La fel cum nu a fost pace mii de ani pe acest teritoriu atât de disputat, nu va fi pace nici într-un viitor cât de cât previzibil. Să însemne asta că, pe cale de consecință, nicicând în viitor statul Israel, care are drept capitală legitimă și istorică Israelul de 3000 de ani și care de altfel și-a mutat de mult timp capitala la Ierusalim, nu va putea beneficia, tot la Ierusalim, și de colaborarea și cooperarea cu ambasadele celor mai relevante state?

2). Tot Președinția României, împreună cu cei care susțin poziția lui Iohannis, invocă acordurile de la Oslo din 1993. Ce sunt acele acorduri? La Oslo au avut loc negocieri între israelieni și palestinieni, soldate într-adevăr cu un acord final, care s-a semnat la Washington în septembrie același an. Pentru a se putea consuma acest moment istoric, în mod deliberat, cele două părți, în cursul negocierilor, au lăsat de-o parte ca subiecte de discuție, pentru negocieri ulterioare, problema Ierusalimului, securitatea frontierelor și coloniile israeliene. De vreme ce la Oslo nu s-a stabilit nimic, de vreme ce în acordul de la Washington nu s-a prevăzut nimic legat de statutul Ierusalimului, rezultă că acordul nu a fost și nu este încălcat. Iar Președinția României și susținătorii ei, aducând această temă în discuție, încearcă să inducă în mod intenționat o a treia confuzie în rândul opiniei publice.

Așa că, obiectiv vorbind, nu ne rămâne decât să aplaudăm inițiativa Guvernului României, să o susținem și să sperăm că vizita doamnei Dăncilă și a lui Liviu Dragnea la Ierusalim se va bucura de un succes deplin. Și dacă așa va fi, ei bine, atunci îndrăznesc să sper că prin poarta magică a Orașului Sfânt ne vom croi în curând drum și spre Casa Albă.

Sorin Rosca Stanescu