Romania n-are doar 100 de ani

Mai intai, e vorba despre simplificarea operata de campania de PR. Faptul ca se aniverseaza un secol de la Marea Unire a fost pus in pagina sub forma „Romania 100”. Nu comentez grafica, fiindca e o mazgaleala. Ma multumesc sa observ ca publicitatea a indus o idee complet gresita. Lumea e impinsa sa creada ca tara are fix o suta de ani.

Stati linistiti, nu sunt protocronist! N-am de gand sa ma alatur celor care sustin ca Romania exista deja sub sceptrul lui Mihai Viteazul si nici nu-mi propun sa ingan delirul dacopat, care vede in Decebal sau chiar in Burebista intemeietori ai unui stat modern.

Dar adevarul sec e ca Romania n-are doar 100 de ani. Ea exista oficial din 1866. Atunci a aparut pe harta. Nici mai devreme, dar nici mai tarziu.

In al doilea rand, mesajul dominant al Centenarului e alcatuit din resturi ale ceausismului cultural asezonate cu o doza letala de nostalgie rurala.

Patriotismul, in versiunea lui belicos-autarhica, si iia, ca emblema supralicitata a traditiei satesti, transforma Romania intr-un tinut populat de tarani vanjosi si aroganti.

E ca si cum civilizatia urbana, decisiva in orice proces de modernizare si de constructie a natiunii, n-a fost (inca) descoperita. E fals, dar mai ales nedrept fata de elitele care au fost in stare sa faca Unirea, in ciuda unui esec de proportii pe campul de lupta.

Romania urbana din epoca 1866-1918 este ingropata azi de o turma guvernamentala care se vadeste nu doar corupta, ci si semi-analfabeta.

A treia cauza a discreditarii Centenarului Marii Uniri e absenta totala a solemnitatii. O aniversare e un moment care impune prin distinctie, prin grija eleganta pentru ce e monumental. Tot ce s-a vazut pana acum din Centenar e un balci.

Scena de debut a parcursului aniversar ii aduna pe responsabilii politici in jurul unei colive, de care atarnau parca hipnotizati, sub supravegherea unor preoti care aveau si ei priviri buimace.

De atunci incoace, avem parte doar de improvizatii folclorice si plicticoase.

Discursurile seamana cu cele din vremea lui Ceausescu, iar „proiectele” sunt, in cele mai multe cazuri, productii de non-sens. Aflu, de pilda, ca Guvernul va cheltui 400 de mii de lei pentru ca 400 de baimareni sa se plimbe, candva in august, in baloane cu aer cald, si alti 400 de mii de euro pentru un concert incert organizat de inoxidabila Mariana Nicolesco.

Pe scurt: Romania e intinerita cu vreo 52 de ani, e pictata ca o taranca in iie si urcata in balon.

Memoria unei tari facute de o burghezie educata si manierata e patata. Eroii nostri de acum o suta de ani au fost luati prizonieri de niste neghiobi.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.