Decizia CCR readuce procurorii acolo unde le e locul, adica sub autoritatea Ministrului Justitiei, asa cum spune Constitutia, si nu sub autoritatea Presedintelui, asa cum i-a dus Basescu

Decizia CCR consacra si explica “independenta procurorilor pe solutii”, asa cum e in legile justitiei si recunoscut pe plan european. Din moment ce nu doar dispozitivul, ci si considerentele acestei Decizii sunt “general obligatorii”, independenta procurorului fata de ORICE imixtiune, chiar a ministrului justitiei, e consacrata acum la nivel de jurisprudenta a CCR, deci e mai tare ca legea.

Prin umare, din acest moment nu se va putea da nici o lege care sa stirbeasca cumva aceasta independenta a procurorilor pe solutii, deoarece va fi neconstitutionala.

In acelasi timp, Decizia clarifica o serie de aspecte care au creat enorm de multa confuzie in acesti ani:

1. Relatia procurorilor cu judecatorii

Procurorii, organizati in parchete, nu sunt parte a PUTERII JUDECATORESTI, care e compusa numai din judecatori, ci sunt parte a AUTORITATI JUDECATORESTI, unde intra, alaturi de puterea judecatoreasca, si CSM-ul si Ministerul Public.

Asadar, procurorii nu infaptuiesc justitia, care e facuta doar de judecatori, ci participa la realizarea ei, asa cum o fac si avocatii.

2. Relatia procurorilor cu ministrul justitiei

Citand un raport al Comisiei de la Venetia pe modificarea la Constitutia Romaniei facuta in 2002, CCR a spus in decizie:

„Comisia de la Veneţia a apreciat că aplicarea a unei politici nu presupune în nici un caz existenţa unor ordine precise date personal procurorilor într-un anumit dosar.

Fiecare dintre aceştia îşi menţine libertatea deciziei, dar în cadrul circularelor ministeriale care determină principalele orientări ale politicii judiciare a statelor.

Un stat nu poate avea multiple politici penale care să fie la discreţia opiniilor sau convingerilor procurorilor, ci doar o singură politică penală.

Cu toate acestea, în aprecierea modului în care aceasta trebuie să se aplice cazurilor individuale, fiecare procuror trebuie să fie independent.” (par. 92)

Politica penala a statului este facuta de Guvern, iar Ministrul Justitiei are datoria de a se asigura ca procurorii pun in aplicare aceasta politica penala a statului.

Adica nu se poate apuca fiecare procuror sa paradeasca, sa decapereze, sa rastoarne guverne, sa schimbe majoritati parlamentare cum faceau pana acum cei de la DNA.

In concluzie: Decizia CCR consacra, clarifica, reintareste la nivel de jurisprudenta constitutionala independenta procurorilor pe solutii si faptul ca nimeni din afara Ministerului Public nu poate interveni peste solutiile lor, asa cum a urlat si manipulat propaganda.

In acelasi timp, Decizia CCR stabileste faptul ca procurorii, fiind sub autoritatea Ministerului Justiei, nu sunt parte a puterii judecatoresti, pentru ca nu ei ci judecatorii infaptuiesc justitia. (Chris Terhes, presedintele Romanian Community Coalition, cunoscuta in Romania si sub numele de „Coalitia romanilor pentru combaterea coruptiei”).