Romania este fostul stat comunist impartit pe feude mici, in care fiecare lider se vrea Nicolae Ceausescu Interviu

Romania merge „cu frana de mana trasa”, e o tara cu o generatie noua globalizata si una veche puternic ancorata in valorile comuniste, o tara care vrea sa fie in UE la nivel de drepturi si nivel de trai, dar totodata sa ramana in comunism la nivel de responsabilitati, spune sociologul Marian Preda.

Un studiu recent arata ca jumatate dintre tineri se gandesc sa plece din tara in urmatorii 5 ani pentru ca au inteles ca lucrurile nu se vor schimba prea curand in bine si nu au timp sa astepte. De ce preferam sa ne alungam copiii in loc sa ne straduim mai mult ca tara asta sa fie bogata si curata, in loc sa impunem respectarea principiilor democratice, in loc sa ne promovam adevaratele valori? Suntem prea lenesi, prea indiferenti, prea creduli, prea egoisti?

Ce fel de tara ne pregatim sa le lasam mostenire copiilor si nepotilor nostri? Suntem preocupati de propriile noastre interese de moment, de castigurile imediate, dar nu ne gandim deloc si la generatiile care urmeaza, singura certitudine fiind aceea ca vor mosteni de la noi un urias deficit la sistemul de pensii.

„Noi suntem o tara centrata pe trecut, nu pe viitor. Si ca valori, si ca redistribuire a valorilor. Pe noi ne intereseaza pensiile, nimeni nu vorbeste despre alocatia pentru copii, despre investitiile in educatie sau despre cum vom lasa noi Romania generatiilor viitoare”, subliniaza intr-un interviu acordat Ziare.com Marian Preda, presedinte al Senatului Universitatii din Bucuresti si presedinte al Consiliului Statistic National

Spuneti-ne mai intai cum ati creiona dvs Romania anului 2018.

Ca pe o tara marginala a UE, cu un element de identitate de tara fosta comunista si elemente comune cu fostele tari comuniste care au deja regimuri autoritariste sau in care acestea incearca sa ajunga si sa se mentina la putere – Ungaria, Polonia, Cehia, Bulgaria.

Arata ca o tara impartita, cu mai multe clivaje, de exemplu intre rural si urban sau un clivaj mare intre generatii – o generatie noua globalizata, ancorata foarte tare la valorile generatiilor Y si Z, si o generatie de peste 50-60 de ani puternic ancorata in valorile comuniste, care n-a scapat de mentalitatea paternalista.

Romania e o tara care vrea sa fie in UE la nivel de drepturi si nivel de trai, dar vrea sa ramana in comunism la nivel de responsabilitati. Asteapta in continuare mult de la stat, desi statul e slab si ineficient pentru ca functioneaza nu pe principiile unui stat modern, specifice economiei de piata, ci pe principiile unui stat centralizat, comunist.

Avem domenii ale societatii care sunt in mare parte dependente de nivelul central: Educatia, Sanatatea, o buna parte din industrie. Avem in continuare peste 1 milion de angajati la stat. Avem o administratie publica imobila, ineficienta in mare parte, supradimensionata.

Avem 3.000 de municipalitati, cand pe regulile europene ar trebui sa avem maximum 1.000. Comune cu 700 de locuitori, care se divizeaza! In aceasta privinta, Romania este fostul stat comunist impartit pe feude mici, in care fiecare se vrea lider autoritar de genul lui Nicolae Ceausescu. Cu exceptii, desigur, pe ici, pe colo, pentru ca mai sunt primari care au inteles ce trebuie sa faca pentru a-si asigura suportul comunitatii pe termen lung.

Apoi, Guvernul actual, format din mediocri si submediocri in mare parte, si Parlamentul actual se afla la cel mai slab nivel dupa 1989, rezultat al unei perioade de tranzitie care a dus lucrurile din rau in mai rau la nivel de gestionare a bunurilor publice.

Cam asa arata Romania: o zona a economiei de piata care se ancoreaza din ce in ce mai puternic la economia globala, mai ales europeana, o generatie tanara care e mobila intelectual, comunicational si economic si care se duce sa-si caute de lucru unde gaseste oportunitati, si un stat si o generatie matura care au monopolizat Parlamentul si au ramas in prima parte a secolului XX.

De ce ne pleaca tinerii? De ce nu mai au rabdare cu noi?

Pleaca pentru ca nu gasesc aici valorile si oportunitatile minimale pe care ei cred ca le-ar putea avea. Ei pleaca pentru ca Romania nu este asa cum ar putea ea sa fie. Pleaca pentru ca vad cum oameni de proasta calitate ajung la putere in timp ce lor li se pun piedici la tot pasul, vad ritmul de dezvoltare a Romaniei. Noi mergem cu frana de mana trasa! Tinerii pleaca pentru ca vad ca li se promite si nu se realizeaza ce li se promite.

Si mai pleaca pentru ca Romania este o tara facuta pentru persoane varstnice si pentru persoane privilegiate – cei care au fost si sunt la butoane, cei care reprezinta generatia de 35-40 de ani de la Revolutie, care mentin controlul pe institutiile din Romania si care nu ii lasa sa iasa in fata decat pe tinerii pe care i-au socializat deja, care sunt batrani de mici, ca sa zic asa, adica sunt ca ei, s-au socializat pe regulile lor: smecheresti, cu control pe resurse publice etc.

Citeste si:
Jumatate dintre tinerii romani vor sa plece din tara. Se schimba destinatiile, media de varsta, euronavetismul este in crestere Interviu (I)
Chiar vor politicienii sa aduca acasa romanii plecati din tara? Cum s-ar schimba societatea, dar si votul Interviu (II)

Parintilor nostri li s-a pus deseori intrebarea „Cum ati permis ca un regim precum cel comunist sa supravietuiasca atata timp?”. Poate ca generatia matura de azi va fi intrebata mai tarziu „Cum de ati permis sa existe guvernul Dancila?”. Care ar fi raspunsul? Cum a ajuns Viorica Dancila premier?

Dancila este produsul PSD, iar PSD este produsul sistemului de partide din Romania, care s-au dezvoltat toate din PCR. Chiar si partidele traditionale au avut foarte multi membri care au venit cu aceleasi metehne autoritariste specifice PCR, partid care la randul lui a invatat de la Stalin si de la partidul comunist al URSS.

Oamenii astia nu suporta democratia. Oamenii astia vor sa puna in functii pe cine vor ei, oameni slabi, pe care sa ii controleze. Asta e Dancila. Dar nu e foarte mare diferenta intre Dancila si Tudose. Putea sa fie oricare altul din guvernul actual si, poate, vorbea ceva mai bine romaneste, dar tot incompetent era. PSD avea oameni de calitate in anii ’90, dar in timp pana si oamenii acestia au plecat. Iar partidele au dezvoltat niste sisteme cu selectie negativa. Cine e obedient, cine duce geanta, cine aduce tigari sefului ajunge sef, fara niciun fel de studii, fara pregatire.

De asta avem nevoie de noi partide, dar cele vechi au avut grija sa le sugrume, sa le impanzeasca tot cu oameni de-ai lor.

Asa arata clasa politica. Sistemul de educatie cum arata?

Oameni care au fost formati in galaxia Gutenberg, adica din carti care nu au nici macar poze alb negru, cu texte despre o lume care nu mai exista in Romania, acesti profesori care uneori deschid cu greu un calculator, care nu au conturi pe retelele de socializare pentru a comunica acolo cu copiii, care nu folosesc decat scrisul pe tabla si dictatul, trebuie sa educe o generatie care e socializata in afara scolii, acasa, in grupul de prieteni, in galaxia Marconi, in era Internetului, o generatie care din doua click-uri are acces la orice informatie.

Sunt exceptii, sunt semne bune, apare o generatie noua de educatori, de invatatori si profesori, dar care se socializeaza singuri, nu sistemul ii socializeaza.

De unde a rasarit ideea manualului unic?

Tot din perioada comunista. E autoritarismul din perioada comunista, cand ne tineau la scoala cu mainile la spate in banca. Au pervertit atatea generatii punandu-i sa invete pe de rost, in loc sa ii lase sa fie creativi in ceea ce fac…

Suntem in urma, suntem defazati rau de tot in privinta generatiilor actuale. De exemplu, cunosc parinti tineri care au descoperit Kahn Academy si prefera sa le explice cu ajutorul acelor filmulete copiilor lor atunci cand nu inteleg de la scoala.

Ce le lasam in „visterie” copiilor si nepotilor nostri?

In primul rand, trebuie spus ca nu poti sa ai un sistem care e pluripartit intr-o zona si care presupune monopoluri in alta zona. Un sistem in care piata libera si mediul privat functioneaza bine, iar pe zona sistemului public sa ai alte reguli si o redistribuire care nu tine seama de merit, de efortul facut de cineva, fie ca vorbim despre salarii, pensii sau de alte tipuri de drepturi.

In zona lui de influenta, statul pune oameni numiti politic. Managerii pusi la spitale, la scoli, nu sunt ghidati de principii si de responsabilitatea fata de consiliile de administratie sau actionari, sunt ghidati de interesele sponsorilor lor politici. Si asta face ca banii publici sa se scurga in functie de interesele sponsorilor, sefilor de partide, sefilor de filiale, primarilor etc.

Asta e o problema enorma in economia noastra: se scurg bani foarte multi, iar ineficienta este foarte mare. De aceea ar trebui redus cat mai mult sectorul de stat.

In ceea ce priveste pensiile, n-au tinut cont de contributivitate, si-au facut pensii speciale, incepand cu ei, cu parlamentarii, cu alesii locali, cu sistemul de justitie, politie, SRI, MapN etc. Nu zic ca toti au pensii mari, dar pensionarea lor devreme, pe reguli care nu tin de contributivitate, a creat demotivare si ineficienta crasa. In fiecare an am avut 3-4 miliarde la fondul de pensii si el va creste si mai mult, spre 4-5 anual. Ganditi-va cate autostrazi puteam face cu banii astia intr-un an de zile!

Va fi foarte greu mai ales dupa 2032 sa sustii acest nivel al pensiilor, pentru ca se contribuie putin, iar pensiile, care nu sunt mari in comparatie cu nevoile oamenilor, sunt exagerat de mari in comparatie cu cat colecteaza statul.

Si unde ducem noi acest deficit? La generatiile viitoare. Sa dai bani de la cei care au mai mult la cei care au mai putin e corect, pana la un punct. Cand ii dai pe pensii speciale nu mai e corect, mai ales cand ii pensionezi la 50 de ani si ei se angajeaza dupa aceea tot la stat. E inechitabil! Cine plateste? Generatiile viitoare.

E o inechitate intre generatii care nu poate fi justificata nicicum. Thomas Jefferson, al treilea presedinte american, spunea ca fiecare generatie mosteneste pamantul si e obligata sa il dea mai departe liber de datorii. Generatiile actuale ce datorii platesc? Niciuna. Atunci ce le da dreptul sa consume atat de mult incat sa indatoreze generatiile viitoare? Problema ar trebui rezolvata prin niste limite: cat producem noi atat ne permitem sa consumam. Sau facem un imprumut pe 3-5-10 ani, cat or mai trai cei mai multi dintre noi si il pot plati, dar nu faci imprumuturi care sa tina tara datoare si peste 30-50 de ani, cum se intampla acum.

Si ne miram ca tinerii nu mai fac copii sau pleaca in strainatate, in tari unde cei de acolo au grija de viitor. Noi suntem o tara centrata pe trecut, nu pe viitor. Si ca valori, si ca redistribuire a valorilor. Pe noi ne intereseaza pensiile, nimeni nu vorbeste despre alocatia pentru copii, despre investitiile in educatie sau despre cum vom lasa noi Romania generatiilor viitoare.

Citeste si: Adevarul despre banii europeni: De ce ni-i dau? De ce nu-i luam? Cum vin comenzile politice, dezastrul din MFE si care sunt solutiile – Interviu

Mostenirea culturala cum arata? Dupa aproape 30 de ani de la caderea comunismului ne laudam tot cu Casa Poporului, iar cand a venit presedintele Frantei in vizita la Bucuresti l-am dus sa vada la Muzeul Satului, nu laserul de la Magurele. Deschidem cafenele in Palatul Voievodal Curtea Veche, sarbatorim centenarul in mod grotesc, cu mici si cantari in parc, desi am fi putut face lucruri memorabile.

Si mai facem si Catedrala Mantuirii Neamului… E o intrebare foarte buna, pentru ca daca ne uitam cu atentie observam ca Romania se lauda in continuare tot cu cei formati in perioada „sanatoasa” din punct de vedere al valorilor, al dezvoltarii economice – perioada interbelica. Adica tot spre Brancusi ne ducem, tot spre Enescu, tot spre pictorii de atunci, tot spre Eugen Ionescu sau Eliade.

Dupa aceea ce a urmat? Doar cativa sportivi pe ici, pe colo. In rest, foarte putine modele. Mai nimic in cultura profunda.

De ce? Pentru ca mediul nu a fost prielnic.

Probabil o sa vedem pe viitor din nou valori mondiale produse de Romania, in tara sau in strainatate, pentru ca sunt semne bune, doar ca schimbarile sunt prea lente.

Dar se spune ca e nevoie de trei generatii ca sa schimbi cu adevarat cultura unui popor. A trecut cam o generatie si putin din a doua. Mai avem de asteptat.

Vorbiti de schimbare. Credeti ca avem nevoie de prezenta in spatiul public a intelectualilor sau e mai bine ca ei sa-si vada de cartile lor? Ar trebui urmat de mai multi exemplul filosofului Mihai Sora, care protesteaza in strada la 100 de ani?

E foarte bine ca iese in strada, dar tot de la domnul Sora sa asteptam schimbarea?!

Atunci de la cine?

De la fiecare dintre noi! Schimbarea trebuie sa fie promovata de fiecare, in orice moment al zilei, in fiecare zi, pentru ca ceea ce facem noi se regaseste in deciziile finale ale societatii. Acea acuza „N-ai fost la vot!” nu explica totul, dar spune ceva despre faptul ca unii nu au participat. A nu comenta, a lasa lucrurile sa treaca, a nu reactiona fata de nedreptati, inseamna a tolera lucrurile si a amana schimbarea.

Si mai ales e important sa luam masuri pe termen mediu si lung. Adica sa facem ceva cu generatiile tinere, cu institutiile. Sa „semanam” mai intai si o sa si culegem la un moment dat.

Fiecare dintre noi trebuie sa schimbe ceva. Nu ne convine? Trebuie sa facem, nu sa asteptam de la altii. Romanii au fost obisnuiti sa astepte – de la stat, de la Dumnezeu. Dar trebuie sa facem si noi cate ceva.

Si unii fac. Uitati-va ca sunt din ce in ce mai multi tineri care ies in strada cand chiar e ceva care ii supara. Sigur, e o anumita oboseala, dar va garantez ca vor iesi cand vor fi situatii cruciale si vor simti ca nu se mai poate.

Nu ne place ce zic televiziunile? Sa facem noi un efort de comunicare, in mediul online, in zone pe care le controlam.

Nu ne place cum sunt institutiile? Sa incercam sa le schimbam din interior.

Eu sper foarte mult de la generatiile viitoare. E si o schimbare care tine de timp, de demografie, dar cred ca esentiala e schimbarea pe care fiecare dintre noi putem sa o implementam in fiecare zi.

Dar de lideri mai avem nevoie? Si mai are Romania lideri adevarati sau doar echipe de PR politic?

Da, dar mai ales avem nevoie de institutii bune, care vor produce si lideri la un moment dat. Avem nevoie de reguli sanatoase, institutii solide, de partide cu alte reguli, care sa reprezinte interesul public, nu interesul individual si de gasca. Avem nevoie de forme de asociere in jurul unor probleme reale, nu in jurul unor zone de control economic.

Sunt optimist, dar nu mai vreau solutii pe termen scurt si lideri care sa vina pe cal alb si sa schimbe ceva peste noapte. Sincer, nu cred in acest gen de schimbari, nu sunt sustenabile.

Insa, daca e o zona de unde astept diverse forme de sprijin, aceea e Uniunea Europeana. Tot ce inseamna institutii din zona euro-atlantica ne ajuta prin reguli, sisteme de monitorizare. Suntem parte in cluburile UE si NATO, asa ca trebuie sa respectam regulile jocului. Daca e vorba despre „papion”, sa ne punem papion, sa nu mai mergem in opinci si cu tot felul de alte smecherii.

Si eu mai cred foarte mult in romanii care au plecat in strainatate si care sunt inca legati de Romania. De la ei, de la tinerii care sunt in tara, dar sunt conectati la lumea globala o sa vina incet, incet schimbarea.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.