UE obliga Romania sa-i despagubeasca pe turistii lasati pe drumuri de agentiile in faliment. Autoritatilor de la Bucuresti nu le pasa si risca amenzi uriase

Nu faptul ca am depasit deja cu 6 luni termenul de transpunere a Directivei (UE) 2302/2015 privind drepturile turistilor ne va costa, ci faptul ca persistam in greseala. Astfel, la 1 iulie 2018, adica peste doar 6 zile, cand nu va putea aplica directiva, Romania va risca amenzi de milioane de euro.

Intrarea in insolventa a unei mici agentii de turism ialomitene numite Terra Tourism SRL a fost cea care a readus in atentia publicului incapacitatea Romaniei de a transpune Directiva 2302/2015. De ce e nevoie de aceasta transpunere? In primul rand pentru ca turistilor cu buget redus – asa cum erau, probabil, cei ai agentiei din Ialomita – directiva le asigura conditii clare pentru repatrierea gratuita, in cazul in care agentia intrata in insolventa i-ar fi lasat pe meleaguri straine.

Avantaje ar aduce, insa, directiva si pentru turistii de lux, care cumpara vacante foarte scumpe. Acestia ar trebui sa isi poata recupera intregul cost al unui sejur pe care l-au platit, dar de care nu s-au bucurat din cauza ca agentia de voiaj a intrat in insolventa. In Romania, suma maxima pe care o poate recupera un turist, intr-o astfel de situatie, este acum de numai 50.000 de dolari. Restul banilor platiti pe o vacanta ratata ar fi pierderea lui pe care ar trebui sa si-o asume vrand-nevrand, potrivit legilor din tara noastra.

Mult mai important este ca directiva obliga statul sa gaseasca o sursa de finantare a acestor cheltuieli, nu doar sa prevada in legislatie obligatii pe care, apoi, nimeni sa nu si le asume.

Membra a UE, Romania nu respecta nici macar legea comunitara veche de 28 de ani

Legislatia europeana stabilea, inca din anul 1990 – prin intermediul Directivei 90/314/CEE – ca turistul trebuie sa isi primeasca toti banii inapoi si sa fie repatriat gratuit, in cazul in care agentia de turism de la care isi cumparase biletele intra in insolventa. Totul era stipulat clar, inca de acum 28 de ani, in Articolul 7 al directivei amintite:

„Organizatorul si/sau detailistul parte contractanta trebuie sa aduca garantii suficiente pentru a asigura, in caz de insolventa, rambursarea sumelor achitate de consumator si repatrierea acestuia„.

Statul roman a adoptat si el o serie de prevederi in acest sens, inca de acum aproape doua decenii, prin intermediul OUG 107/1999. Ulterior, actul normativ a fost revizuit si republicat, in 2008. Chiar si dupa intrarea in UE, insa, legea romaneasca a prevazut, in continuare ca, in caz de insolventa a agentiei, turistul nu primeste inapoi mai mult de 50.000 de dolari. Iar probleme cu turisti pe care agentiile ii uitasera prin strainatate au mai fost…

In anii de dupa criza economica, pe masura ce romanii au inceput sa cumpere si vacante scumpe, chiar surse din randul operatorilor de turism au inceput sa spuna ca asigurarile din Romania nu sunt eficiente si ca, in caz de insolventa a agentiei, turistul ar trebui sa isi poata recupera toti banii. Cu toate astea, lucrurile au mers inainte fara ca statul sa modifice considerabil legislatia.

In 2015, cand eram deja membri UE de 8 ani, s-a adoptat in spatiul comunitar Directiva 2302/201, care prevedea noi drepturi pentru turistii care isi cumpara bilete de vacanta de la agentii. Mai exact, in textul Directivei de mentioneaza ca:

„In cazul in care organizatorul sau, in unele state membre, comerciantul cu amanuntul devine insolvabil, platile vor fi rambursate. In cazul in care organizatorul sau, dupa caz, comerciantul cu amanuntul devine insolvabil dupa inceperea executarii pachetului, iar transportul este inclus in pachet, repatrierea calatorilor este garantata”.

In Capitolul V al aceluiasi text de lege se mai prevad urmatoarele:

” (3) Calatorii beneficiaza de protectia impotriva insolventei organizatorului indiferent de locul lor de resedinta, de locul de plecare sau de locul in care se efectueaza vanzarea pachetului si indiferent de statul membru in care este situata entitatea responsabila pentru protectia in caz de insolventa.

(4) Atunci cand executarea pachetului este afectata de insolventa organizatorului, garantia este disponibila gratuit pentru a asigura repatrierile si, in cazul in care este necesar, plata cazarii inainte de repatriere.

(5) Pentru serviciile de calatorie care nu au fost efectuate, rambursarile se acorda
fara intarzieri nejustificate dupa solicitarea calatorului”.

In 2017, cand turistul roman putea trage sperata la o legislatie mai prietenoasa,

Comisia Europeana a constat, insa, ca tara noastra nu doar ca nu era gata sa transpuna noua directiva, dar nici macar pe cea din 1990 (Directivei 90/314/CEE – n.red.) veche de 28 de ani, nu o implementase corect. In consecinta a emis avertismente privind declansarea unei proceduri de infringement la adresa Romaniei.

Cum a procedat statul, in respectiva situatie, ne-a explicat ministrul Turismului de la acea vreme, Mircea Titus Dobre.

„Situatia era destul de delicata. Se lua in calcul inclusiv introducerea Romaniei in procedura de infrigement, inca din anul 2017. Ar fi fost culmea sa se ajunga la asa ceva, pe Turism! Asa ca am prezentat Comisiei Europene o strategie de lucru si i-am cerut timp. Comsia a crezut in ceea ce prezentasem noi, dar ne-a comunicat ca trebuie neaparat sa rezolvam problema pana la finele lui 2017. Asa ca, pe tot parcursul anului, i-am tinut la curent cu tot ce am facut, pe acest capitol, in speranta ca ne vor permite sa ducem proiectul pana la capat”, a explicat pentru Ziare.com Mircea Titus Dobre.

Legi peste legi, facute fara niciun folos

Ca sa grabeasca lucrurile, Guvernul a decis sa modifice OG 107/1999 – actul normativ care reglementa garantarea rambursarii banilor turistilor si repatrierea lor, in caz de insolventa a agentiei – tot printr-o ordonanta. In consecinta, a adoptat OG 26/2017.

„S-a incercat gasirea unei solutii de garantare a banilor dati de turisti agentiilor. Am apelat la ajutorul asiguratorilor privati. Acestia n-au fost, insa, de acord sa asigure pachetele in proportie de 100%. Asa ca a fost nevoie sa gasim, tot pe termen scurt, o alta solutie”, a mai spus Mircea Titus Dobre.

Alternativa gasita de Titus Dobre – la acel moment ministru al Turismului – a fost infiintarea unui Fond National de Garantare a Pachetelor de Servicii Turistice (FNGPST).

„Acest fond ar fi fost avantajos din mai multe pruncte de vedere. Inainte de toate, rezolva problema pe termen scurt si mediu. Ne permitea sa ne aliniem, la timp, la legislatia europeana. Ulterior, aveam timp sa gasim si alte solutii de garantare. Apoi, fondul era gandit sa functioneze in subordinea Fondului National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (FNGCIMM) . Care oricum nu prea era pus la treaba! Apoi, FNGPST era gandit sa atraga si bani de la agentiile de turism, asa ca, in caz de insolventa a agentiei, nu se finanta rezolvarea problemelor turistilor doar cu bani de la stat. Dar repet: solutia era temporara, ca sa rezolvam problema si apoi sa gasim alte variante, mai bune”, a mai explicat Mircea Titus Dobre.

Textul OG 26/2017 a fost modificat, s-a renuntat la garantarea banilor si a repatrierii turistilor prin intermediul societatilor de asigurare si s-a apelat la solutia garantarii acestor potentiale cheltuieli prin FNGPST. Pana la finele anului, ordonanta a trecut prin Parlament si a devenit Legea 277/28.12.2017. La acel moment, termenul impus de CE pentru rezolvarea problemelor nu fusese inca depasit.

Din pacate, desi a fost adoptata in urma cu jumatate de an, Legea 277/28.12.2017 nu are nici pana astazi norme de aplicare, spune Mircea Titus Dobra. Asta, cu toate ca, potrivit fostului Ministru de la Turism, ea folosea Romaniei atat la evitarea infringementului, cat si la transpunerea eficienta a Directivei 2302/2015. Momentan, insa, din motive greu de inteles, legea e trasa pe linie moarta, asa ca toata munca depusa la elaborarea ei a fost in zadar.

In ianuarie 2018, in ultimele zile de mandat ale Cabinetului Tudose, Guvernul a lansat in dezbatere publica, pe siteul Ministerului Economiei, un proiect de ordonanta de urgenta care viza, la fel ca si Legea 277/28.12.2017 tot transpunerea Directivei 2302/2015. Si acest act normativ facea referire la infiintarea FNGPST. Din pacate, ordonanta n-a fost adoptata nici pana astazi, desi au trecut 5 luni de la lansarea ei in dezbatere.

Asta inseamna, inainte de toate, ca Romania n-a transpus nici pana astazi Directiva 2302/2015, desi ar fi trebuit sa o faca pana la 1 ianuarie 2018. In plus, in cazul in care in termen de 6 zile nu e pregatita sa aplice prevederile directivei – si nu are cum sa fie pregatita, de vreme ce nici macar nu a transpus actul normativ – tara noastra risca amenzi usturatoare, de milioane de euro, potrivit datelor Comunicarii Comisiei Europene C (2017) 8720.

Ziare.com a solicitat atat Ministerului Economiei, cat si Ministerului Turismului sa comunice date precise privind modul in care Romania va transpune Directiva 2302/2015 dar si privind motivele care au dus la aceste intarzieri uriase, insa nu am primit niciun raspuns pana acum.

Patronatele din turism spun ca garantiile solide ar ajunga atat agentia cat si clientul

Gabriela Peset, consilierul de comunicare al ANAT, a declarat pentru Ziare.com ca si operatorii de pe piata turismului isi doresc sa existe un sistem de garantare mult mai performant. Asta, cu toate ca, din cate am intelegem noi, infiintarea unui fond national de garantare i-ar costa destul de mult pe operatori.

„ANAT a si venit cu mai multe propuneri, in acest sens. A fost sustinuta, initial, ideea Fondului de garantare, dar stiu ca s-au purtat discutii si cu asiguratori, care sa scoata pe piata un produs adaptat acestor nevoi de garantare pe care le au agentiile. Oricum, solutii se vor gasi, in sensul ca, la nevoie, agentiile se pot asigura si in strainatate”, a declarat Gabriela Peset.

Din ceea ce am inteles noi, in ultimul an, statul a incercat, mai intai, sa rezolve problema transpunerii Directivei 2302/2015 apeland la societati de asigurari. Strategia n-a mers, asa ca s-a decis infiintarea unui fond de garantare care sa asigure rambursarea banilor turistilor si pretul repatrierii lor, in cazul in care agentia ar intra in insolventa. Cum nici asta nu s-a putut face in timp util, statul a reluat discutiile cu societatile de asigurari, intorcandu-se, practic, din drum, la o solutie care deja si-a dovedit ineficienta. Asta, cu toate ca timpul pentru transpunerea directivei in legislatia nationala a expirat demult, iar amenzile bat la usa.

Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca noua lege ar trebui sa le fie de folos unor oameni care pleaca in vacanta si la care binele caror nicio institutie nu pare sa aiba timp sa se mai gandeasca…

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.