Cum poate fi condusa tara de un papusar si de papusa lui

Simt un sentiment de mandrie cand gandesc la personalitatile care conduceau tara in trecut, care si-au pecetluit numele in denumirea strazilor si si-au fixat imaginea in statui, faima marilor municipii ale tarii.

Nu ma intreb nici cine va denumi vreo artera a capitalei „bulevardul Dragnea”, nici unde se va amplasa viitorul monument al Vioricai Dancila. Probabil, nimeni si nicaieri. Mi-e teama ca urmasilor nostri nu le va veni sa se prosterneze la auzul unor nume care amintesc mai curand de serialul „comici vestiti ai ecranului”, decat de cantecul ostasesc „noi suntem mandria tarii”.

Niciodata predecesorii nostri n-ar fi acceptat in fruntea natiei un sfertodoct dovedit precum doamna Viorica sau un dublu condamnat precum megalomanul Dragnea.

Iar daca am ajuns aici unde suntem este vina noastra: noi le-am dat lor legitimitate, iar ei abuzeaza de ea, in baza principiului pe care au indraznit sa-l afiseze ostentativ: „pentru ca putem”. Da, domnilor, puteti dupa ce noi am fost creduli, iar voi abuzati de putere.

Puterea le-am dat-o cu mana noastra si depinde tot de noi sa le-o luam inapoi peste vreo doi ani, daca ne tin curelele. Sau, daca nu ne tin, atunci ramane tara mai departe tot pe mana papusarului si a papusii sale, marioneta.

Trebuie sa recunosc ca lupta este inegala. Opozitia inca n-a inteles ca trebuie sa stea umar la umar si nu spate la spate, iar societatea civila, chiar daca pare la inaltime, nici nu-si da seama ce lovituri grele ii pregateste mafia Teleormanului, instalata la Palatul Victoria.

Pe scurt, partidul lui Dragnea a demarat razboiul de nimicire a opozantilor de orice fel. Doamna Dancila ameninta, dna Carmen Dan pregateste caii si dulaii sa lupte cu oamenii, iar pericolul este cat roata carului.

In ochii multora, nadejdea mai sta numai in presedintele Iohannis, cel care nu cedeaza, chiar daca i se tot amputeaza din prerogative.

Mutarea recenta, prin care si-a anuntat candidatura la al doilea mandat, mi se pare mai mult decat curajoasa, pentru ca nu se lasa speriat nici de mitingul in alb, convocat in stil cazon, nici de amenintarile cu suspendarea ale celor care cred ca tot ce zboara se mananca, nici de televiziunile antiprezidentiale si nici de analistii neprieteni, anexe ale trepadusilor partidului.

Toti acestia sunt soldati cuminti, fara alta pretentie decat sa fie mangaiati pe cap, atunci cand dau cu prastia spre presedinte: corul bocitoarelor Firea-Olguta-Dancila-Dan, rebelul Codrin, raspopitii Iordache-Nicolicea si aliatul-adversar, care pandeste prabusirea totala a lui Dragnea, ca sa ajunga el insusi la Cotroceni: Tariceanu.

Bine a zis cineva ca politica e ca fetitele de pe centura, daca nu chiar mai rau.

Dar mutarea dlui Iohannis nu este numai curajoasa, ci si oportuna. PSD sangereaza dupa ce liderul suprem a fost lovit de Justitie ca orice borfas de rand. Atacurile liderului in directia magistratilor slabesc si mai rau credibilitatea partidului.

Cu asta, ne facem de panorama pe tot continentul. Anuntarea unui nou miting ne trimite din ridicol in derizoriu.

Mitingul reprezinta, in opinia mea, turnesolul care indica neputinta. Cand nu mai stii incotro s-o apuci si cand totul pare pierdut, faci miting. Este ultima faza inainte de prabusirea totala, iar dl Dragnea si intreaga camarila s-au apropiat mult de aceasta etapa: facem miting, ca sa aratam ca suntem multi.

Latinii isi bateau joc de asa ceva, zicand: „non multa, sed multum”.

Nu cred ca indraznea dl Dragnea sa faca miting, daca la Palatul Victoria s-ar fi aflat Grindeanu sau Tudose. Amandoi acceptasera sa se subordoneze lui „daddy”, dar niciunul n-a ajuns pana acolo incat sa-i stearga bocancii de noroi sau de altceva in care calcase. In mod nesteptat si jenant, doamna Vasilica-Viorica accepta bucuroasa si chiar fericita.

Faza n-o deranjeaza pe doamna prim ministru, dimpotriva, o onoreaza, ii face cinste si o inalta. Pe de o parte, imi vine s-o inteleg: cine a scos-o din noroaiele Teleormanului si a adus-o in Capitala via Bruxelles? Si cine o apara in continuare impotriva nevazutului stat paralel? Nu Dragnea?

Pe de alta parte, ma intreb daca totusi pentru atata lucru merita sa te faci din om papusa si sa te lasi tras pe sfori. Mi-e teama ca dna Dancila n-a stiut sa puna in balanta pericolele in raport cu avantajele.

Cand insusi presedintele i-a atras atentia ca nu face fata, cum de nu si-a dat seama ca-i vine prea mare palaria?

Asta, cu palaria, se vede si pe Internet. Gasesti acolo clipuri deloc magulitoare la care razi cu gura pana la urechi, vazand cum a ajuns ciuca tuturor, luata peste picior nu numai amatori, dar si de gazetari sau actori indragiti de public.

Unii se distreaza vorbind agramat, altii pocind cuvintele, altii nereusind sa-si citeasca foile, multi intonand refrene in deradere si foarte multi aratand cum se poate confunda engleza americana cu teleormaneana de Videle. Make?

Asul din maneca al doamnei Dancila, singurul ei atu, chiar singura carte jucata este fara indoiala papusarul Dragnea. Numai in dansul sta toata forta si vigoarea ei, el este Dumnezeul care trebuie sa ramana in picioare, pentru ca simpla marioneta sa nu cada la pamant. Caci, fara Dragnea, biata Vasilica ar fi fost un nimic, un zero absolut.

Adica exact ceea ce fusese inainte de a fi aparut Dragnea.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.