Madam Pandele și protestul diasporenilor

Felul în care s-a mișcat (mai mult de pe stîngul pe dreptul) madam Pandele ne-a arătat cît de puțin gîndește și ce primar mediocru au Bucureștii. Organizați pe Facebook, cei plecați la muncă în străinătate au solicitat aprobarea pentru un miting de protest în Piața Victoriei în data de 10 august. Autorii demersului au menționat un milion de particpanți. Să fie, ca în cazul în care vin, să nu le poată fi oprit accesul pentru că au depășit cifra din aprobare! Sigur, un milion de participanți nu putem invoca decît la protestele care au dus la fuga lui Ceaușescu, la prima vizită aprobată a Regelui Mihai (nu avem o certitudine), iar în lume, un milion de oameni l-au așteptat pe aeroport doar pe președintele Juan Peron la întoarcerea sa din exil. Un milion de oameni nu se adună decît rar și greu. De obicei, în momente în care se schimbă un macaz al istoriei.

Solicitarea unor lideri din diaspora economică a României de a aproba prezența unui milion de protestatari este mai degrabă menită a impresiona autoritățile. De ce s-a speriat madam Pandele? Refuzul ei din primul moment ne arată că ea nu gîndește decît în două mutări și numai pentru declarații TV, menite a arăta colegilor și șefilor din partid că ea este devotată conducerii PSD. Pentru partid, ea organizează aniversarea Centenarului (cu beneficii pentru susținătorii PSD), pentru Guvern ia decizii protectoare. Dacă ar fi gîndit ca un politician, adică în alte 5-6 mutări în plus, madam Pandele n-ar fi fost pusă în situația penibilă de a se sfătui cu șefii Poliției și ai SRI pentru a o putea întoarce ca la Ploiești.

Și ce dacă ar veni un milion? Ar cădea Guvernul? Ar fi demisionat primarul sau președintele? La urma urmei, cele 3-4 milioane de români plecați la muncă reprezintă un mare eșec al politicii românești. Uneori sunt tentat să cred că această migrație economică este și un foarte abil scenariu al marilor puteri de a lua pe gratis forța de muncă din România. Oricum, este semnul clar al lipsei de imaginație, de soluții, de proiecte care să scoată țara din impas. Soluția PSD-ului de a mitui cu o sumă niște oameni plecați la muncă pentru a-i păcăli să se întoarcă este la fel de cîrpită ca și celelalte cu măririle de salarii sau cu sponsorizări pentru biciclete și nașteri în București.

Gabriela Firea și PSD-ul, în loc să se sperie, ar fi avut de jucat mai multe cărți. Să fi pregătit primirea acestui imaginar milion cu o ofertă politică, cu un program de țară care să-l includă, cu tot felul de propuneri care să-i convingă pe cei plecați că ei contează pentru România. Refuzul din primul moment al Gabrielei Firea abia i-a întărîtat, chiar i-a ambiționat. „Ne-a ajutat să înțelegem că noi contăm.“ Cu felul în care Gabriela Firea a procedat la refuzul aprobării mitingului din 10 august, abia s-a mărit miza. Prin teleprimărița Bucureștilor, PSD-ul i-a întărîtat pe cei care încercau să lanseze un semnal de alarmă pentru puterea de la București. Abia acum ar trebui să ne așteptăm la o participare mai numeroasă și tensionată la întîlnirea din 10 august. Ea ar putea să devină un moment de referință, dacă nu chiar unul politic.

Daniel Tecu, președintele Federației Asociațiilor de Români din Europa, a solicitat neamestecul partidelor politice în acest miting. Sunt convins că solicitarea sa nu este întîmplătoare. USR și PNL și-ar băga fericite coada și ar încerca să-l tragă de partea lor. Nu m-ar mira ca un anume joc să facă și SRI, trăgînd tot evenimentul de partea președintelui Iohannis și împotriva PSD-ului.

S-a speriat PSD-ul de 10 august și i-a cerut primăriței să refuze aprobarea mitingului? Sau madam Pandele face față numai la două mutări? Adică la da sau la nu. Ori, ca din întîmplare, ea deține mai multe date și informații despre protestul diasporei? Și dacă ar fi așa, înțelept pentru ea și pentru partidul din care face parte ar fi fost să accepte și să pregătească o ofertă spectaculoasă. În acest moment, cei plecați la muncă peste hotare sunt în egală măsură nemulțumiți de marile schimbări (inexistente) aduse de mandatul lui Klaus Iohannis ca și de mandatul bîlbîit al PSD-ului.( Cornel Nistorescu Editorial ).