Bilanțul negru al lui George Maior

Foarte rar se întâmplă în viață ca un personaj să acumuleze atât de multe bile negre. Și atât de puține bile albe. Doar oamenii malefici la ora bilanțului se aleg cu un rezultat atât de trist. Iar unul dintre acești puțini malefici este George Maior. Fost șef al Serviciului Român de Informații și viitor fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington.

Traian Băsescu, un alt personaj de același calibru, l-a ales pe George Maior pentru a-l numi șef al Serviciului Român de Informații conformându-se unui plan diabolic. Aparent democratiza instituțiile statului. Numind la SRI, cel mai puternic servicu secret al statului, un om din rândul adversarilor politici. Un om de la PSD. În realitate, George Maior era o coadă de topor. Pur și simplu un om al sistemului strecurat într-un partid politic. Așa cum s-a întâmplat și în multe alte cazuri în România.

Odată desemnat director al Serviciului Român de Informații și gardat în scurt tip, tot la ordinul lui Traian Băsescu, de către un alt personaj „însemnat”, Florian Coldea, George Maior s-a pus pe treabă. A făcut ceea ce niciunul dintre predecesorii săi nu a îndrăznit, transformând literalmente SRI în cea mai redutabilă poliție politică a României. În instrumentul utilizat de regimul Băsescu și statul paralel pe care acesta l-a creat de represiune îndreptat împotriva adversarilor și concurenților săi în plan politic, economic și de comunicare publică. Pentru a reuși în această lucrare neagră, George Maior a utilizat un instrument nou, necunoscut până atunci în România. Protocoalele. Nenumărate documente ilegale și secrete încheiate între SRI și alte instituții ale statului, care au adăugat la lege, întocmite în temeiul unei hotărâri CSAT inițiată de Traian Băsescu, care la rândul ei a adăugat la Constituție.

Astăzi toate aceste protocoale, rând pe rând, se prăbușesc ca un castel de nisip. Numai că până la acest deznodământ, ele au făcut zeci de mii de victime. Până când toate aceste protocoale vor fi declarate ilegale și își vor înceta efectele, în istoria noastră recentă stau înșirate rânduri-rânduri de cruci reprezentând destine distruse, iar principalul responsabil este George Maior.

Rămâne încă o enigmă, care mai devreme sau mai târziu își va găsi dezlegarea. Și-a respectat sau nu George Maior jurământul de credință făcut pe Biblie și pe Constituția României față de statul care i-a acordat unele dintre cele mai importate onoruri? Sau a devenit George Maior spion sau agent de influență al unei puteri străine? Răspunsul la această întrebare, care va fi dat cândva, merită toți banii. E important, chiar dacă va fi prea târziu să înțelegem cum de a fost posibil ca principalul serviciu secret al țării, utilizând un număr impresionant de ofițeri, oameni animați de bună credință, să facă atât de mult rău statului, care l-a finanțat cu atâta generozitate. Fapt este că George Maior, fără a fi vreun academician sau vreun om politic, a primit numeroase și importante distincții militare din partea unui alt stat. Încep să apară din ce în ce mai multe indicii cum că statul paralel, inițiat la Washington de către instituțiile de forță, în scopul de a acapara atribuții ale instituțiilor civile de tip democratic, s-a extrapolat și în România, sub forma unui sinistru experiment. Iar instrumentele au fost Traian Băsescu, în calitate de președinte al României și George Maior, ca executant direct. Iar acum, când statul paralel se clatină la Washington, a început și procesul de demolare a acestuia în România.

George Maior e pe făraș. Și când spun asta mă gândesc la ceva mai mult decât la iminenta sa demitere din funcția de ambasador al României la Washington. În paranteză fie spus, conform Constituției, demiterea este inițiată de Guvern, prin Ministerul de Externe, solicitată de Parlament și finalizată de către președinte. Iar Klaus Iohannis, aflat într-un război de gherilă politică cu majoritatea parlamentară, se va opune cu siguranță din răsputeri acestei retrageri în tranșeele de acasă a lui George Maior. Pentru că, slujind statul paralel, George Maior l-a slujit și pe Klaus Iohannis. Intoxicând desk-ul dedicat României din Departamentul de Stat cu infomații mincinoase despre majoritatea parlamentară și despre Guvernul desemnat de aceasta, George Maior nu a făcut altceva decât să-i cânte în strună lui Klaus Iohannis.

Dar să închidem această paranteză. Pentru că așa cum s-a întâmpat cu Laura Codruța Kovesi, așa cum se va întmpla în curând cu Augustin Lazăr, și în cazul lui George Maior, mai devreme sau mai târziu, Klaus Iohannis va trebui să cedeze. În definitiv, acesta s-a autodemascat. În loc să slujească interesele României, în loc să promoveze cu onestitate la Washington inițiativele Guvernului pe care-l reprezintă, George Maior a promovat în forță politici antinaționale. Și a sfârșit lamentabil. Jignind în mod grav una dintre personalitățile emblematice din Statele Unite. Este vorba de Rudolph Giuliani. Un fost procuror federal de excepție, cu rezultate recunoscute unanim în lupta anticorupție. Unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut vreodată New York-ul. Iar dacă nu ar fi fost lovit năprasnic de un cancer de colon, Rudoph Giuliani ar fi avut toate șansele de a obține cel puțin un mandat la Casa Albă. Orbit de ura sa împotriva poporului pe care a jurat să-l slujească, acest George Maior a externalizat războiul intern, transferându-l pe malurile Potomacului. Iar acesta este sfârșitul lui.

Sorin Rosca Stanescu