EXPLOZIV/Fasciștii‘ care i-a amenințat Tăriceanu

RECOMANDARE DE LECTURĂ: ESTE BINE PUNCT RO

Sper că nu e o banalitate dacă spun că mă surprind adesea descoperind, în largul internetului, “scriitori” foarte buni, dar de care n-auzisem până acum. (Am pus ghilimelele de rigoare, pentru că nu mă refer aici nici la autorii de cărți, nici la editorialiștii de gazetă).
E un sentiment pe care-l descria Borges atunci când, orbecăind prin biblioteca din Buenos Aires, dădea peste câte un poet sau un prozator pe nedrept uitat de istoria literară.
Păstrând proporțiile, așa m-am simțit și eu când l-am citit adineauri, pentru întâia și sper nu ultima dată, pe Dan Pavel. (Nu, nu e politologul ăla care l-a introdus pe Becali în opera lui Coelho).
Spun că l-am descoperit, deși eram deja „friends” pe Facebook. Ba chiar, constat, am fost o vreme colegi la postul B1. Însă nu prea ne-am intersectat. Eu eram „moderator” (iarăși ghilimele, fiindcă nu-mi place eticheta), iar el „art director” (adică un fel de artist al graficii TV). Cu atât mai mare surpriza să-l urmăresc mânuind nu imaginile, ci cuvintele.
Nu știu prin ce algoritm inextricabil mi l-a scos în față Mr. Zuckerberg.
I-am văzut “cover”-ul – un desen cu un porcușor zburător, în stilul pastișă al afișelor propagandistice de altădată – care mi-a făcut cu ochiul. Iar de-acolo, încă un click, și am ajuns pe blogul lui.
Se cheamă estebine.ro. Și e, cum ziceam, nu bun, ci foarte bun.
Mie mi-a plăcut cel mai mult un text despre “Fasciștii care i-a amenințat Tăriceanu”. Are umor, are nerv, are spirit, are tot ce trebuie.
Dar vouă poate o să vă placă și altele. Prin urmare, vă recomand călduros să-l citiți. Pentru că, vorba unui clasic în viață, “nici nu știți ce pierdeți”, precizeaza cunoscutul jurnalist Sabin Orcan.

Avem un doct. Cum procedăm? Omul nu se poate abține să predea istorie la televizor. Data trecută vorbea despre jurisprudența pe timpul Imperiului Roman. De data asta ne-a vorbit foarte supărat despre instaurarea regimului nazist. Bineînțeles că făcea o paralelă (în capul lui) cu protestatarii Rezist, cu opoziția și cu toți cei care nu sunt de acord cu el. El îi consideră drept fasciști pe toți cei care fac gălăgie când nu sunt de acord cu jocul murdar, cu mutilarea democrației, cu sabotarea justiției și în general cu toate prostiile care îi ies lui pe gură. Probabil că din categoria asta fac parte și fostele neveste. Ar fi divorțat și de noi, dar încă nu ne poate muta pe toți din viața lui, iar Șerban Nicolae și Florin Iordache nu au rezolvat problemele logistice pe care le implică datul afară din țară a milioane de români. Domn’ profesor de istorie a trecut la amenințări că nu tolerează așa ceva. Ca orice profesor de teapa și intelectul domnului Călin ”care mai le am” Popescu ”care le-am discutat” Tăriceanu, președintele Senatului ia niște crâmpeie din lecții prost înțelese și le dă mai departe sub formă de emanații și mai prost explicate. Îl poți suspecta de orice, numai de inteligență nu, pentru că pierzi procesul și la CEDO. Cu toate acestea, paralela făcută de el este una interesantă și merită studiată.

Dacă nu mă înșel, naziștii au ajuns la putere pe fondul ambivalenței unui popor deprimat, apatic și fără speranță. Succesiunea evenimentelor e cam așa: Germania era devastată fizic și economic de un război mondial. Moralul populației era la pământ. Fără să intrăm prea mult în detalii, la început, naziștii s-au organizat ca un grup conspirativ și s-au poziționat public ca niște victime ale sistemului. Au capitalizat pe orgoliul, fricile și slăbiciunile oamenilor de rând. Au agitat spiritele și au generat tensiuni sociale. Au inventat conspirații globale anti-naționale. Au racolat promițând putere și foloase necuvenite. Au pus presiune pe cei ce nu doreau să coopereze și au trecut la amenințări fățișe. Au adus oameni cu arcanul la adunări și la vot. Au predicat ură și intoleranță. Au amplificat tensiunile sociale înspăimântând populația cu dușmani imaginari, până au ajuns în parlament. Au subordonat presa și au acaparat toate mediile de informare. Au corupt aparatul de stat și parlamentul punând slugi în funcții cheie. Au încurajat o clică loială fanatică, bine recompensată și dispusă să facă orice.

Au destabilizat guvernul și au generat un vid de putere de care au profitat la maximum. Au format guvern după guvern până au pus mâna pe toate ministerele și instituțiile importante. Au guvernat prin ordonanțe de urgență și decrete date la miezul nopții, fără consultări și fără a supune deciziile unor dezbateri publice. Au restrâns atribuțiile președintelui și l-au încolțit efectiv. Au modificat legile electorale și au fraudat masiv la alegeri. Ca să se asigure că legile lor trec ușor prin parlament, au sabotat opoziția și au împiedicat buna desfășurare a procesului legislativ prin tot felul de tertipuri, scandaluri și catastrofe orchestrate de ei. Au transformat funcția președintelui într-un post simbolic, fără putere, transferând toate atribuțiunile către cancelar. Cu o majoritate de neoprit și puterea transferată integral în parlament, au modificat constituția și legile țării astfel încât au instaurat o dictatură cât se poate de ”legală”. Parcă așa îmi amintesc eu că a ajuns Hitler să dețină puterea absolută.

Vin și întreb: Cine seamănă mai tare cu regimul nazist? Cine respectă tiparul aproape la milimetru, oamenii care protestează pe stradă, reziștii, tefeliștii sau coaliția PSD-ALDE-UDMR? Nouăzeci de ani mai târziu coaliția de guvernare vorbește tot despre ”dușmanii binelui”. Tot evreii sunt de vină, tot străinii, tot cabala sionistă, tot Europa, tot corporațiile, serviciile și trădătorii de neam. Este același discurs imbecil, rostit cu aceeași vervă schizoidă. Partidele de la putere se poziționează în continuare ca victime ale sistemului, deși ei sunt sistemul. Se discută despre naționalism și despre valori tradiționale… despre o țară idilică și utopică ce nu a existat niciodată. Coaliția PSD-ALDE face aceleași chemări la arme: să dărâmăm sistemul represiv, să oprim abuzurile, să alungăm trădătorii, străinii să tacă din gură. Se fac în continuare manifestări cultural-artistice atent coregrafiate. Numai dictaturile fac adunări cu sute de mii de oameni aduși să proslăvească un partid. Oamenii politici cinstiți și competenți se susțin la urne și în adunări spontane. Nu au nevoie să organizeze marșuri și proteste de stradă. Numai despoții și mișeii cer adulația mulțimii și atenție neîntreruptă. Numai narcisiștii simt nevoia unui public captiv, iar cei fără convingere și mesaj au nevoie de dușmani inventați ca să dea de lucru mulțimii.

Hitler, Stalin, Mussolini, Castro și mulți alții erau dependenți de manifestările de adulație și de bucurie atent exersată. Aceeași bucurie atent exersată care s-a putut observa zilele trecute la mitingul PSD. ”Nu-i așa că ne iubiți??? ”Daaaaa!” strigă mulțimea cu jumătate de gură ”Vă iubim!!!”. ”Trebuie să oprim abuzurile!!! Ce îi transmiteți președintelui???”. Mulțimea, cu juma’ de gură: ”Opriți abuzurile!!! Jos președintele!”. E de acolo, papagalicește… seamănă leit. Tăriceanu are dreptate când spune că miroase a totalitarism. Se întâmplă pentru că nu ține gura închisă nici el, nici acolitul lui favorit – Liviu Dragnea. Într-adevăr, pute a totalitarism.

Căline… ! PE CARE!!! PE CARE, mă, futu-i gramatica mamii ei de viață! Dacă tot te împușcă naziștii, măcar să rămâi în istorie ca erou martir al limbii române.( Dan Pavel).