Manipulatorul Zorella

Multă vreme, fostul ofițer Daniel Dragomir a tăcut în legătură cu mărturia depusă la DIICOT de Dan Zorella, șeful „Black Cube“. În sfârșit, a vorbit. Rezultă că mărturia lui Zorella este mincinoasă. Șeful „Black Cube“ a urmărit să-l facă inculpabil pe Dragomir.

În fapt, angajații lui Zorella se aflau la București pentru a urmări lotul „Microsoft“. Plătiți, probabil, de Microsoft. Cineva din țară, generalul Coldea, sugerează Dragomir, a profitat de această împrejurare și s-a gândit că se poate folosi de prezența celor de la „Black Cube“ pentru a-l înfunda pe fostul său coleg și subaltern, față de care avea vechi și mari supărări.

Operațiunea a fost simplă: Kovesi trebuia să se plângă la SPP că familia ei este hărțuită de niște detectivi străini, iar Zorella trebuia să depună mărturie că și-a trimis echipa la București ca urmate a negocierilor cu intermediarul Dragomir care, chipurile, ar fi acționat pentru președintele țării, interesat să NU îi prelungească mandatul șefei DNA (!!!).

Implicarea președintelui în această minciună avea rostul ei: să fie de acord cu arestarea fostului ofițer SRI când DIICOT va cere această măsură.

După ce Dragomir a fost arestat pe baza unui pix care ar fi conținut o înregistrare a negocierii Zorella – Dragomir, procurorii DIICOT au descoperit că înregistrarea cu pixul era indescifrabilă (nu se auzeau decât zgomote pe înregistrarea aceea). Au cerut pixul lui Zorella. „Nu-l mai avem. L-am aruncat“, a venit răspunsul de la Londra.

Atunci, sub noul șef al DIICOT, aceiași doi procurori au deschis un dosar nou, în care Dragomir este parte vătămată, iar Kovesi și Coldea ar putea deveni inculpați.

Când Dragomir a demisionat din SRI, n-a făcut-o pentru că nu-i mai plăcea profesiunea pentru care s-a pregătit (fiind șef de promoție), ci pentru că fostul său coleg, acum șeful operativ al SRI, generalul Coldea, practica abuzuri intolerabile.

Ce face un ofițer de onoare într-o asemenea situație? Își dă demisia și se… „haiducește“. Coldea l-a vrut la pușcărie pe fostul său coleg tocmai pentru că se temea de „haiducia“ lui.( Ioan Buduca– Cotidianul).