Ai ascultat? Hai să vezi portretul-robot al polițistului făcut de Paraziții:
N-are imaginatie
N-a făcut nimic in viață
Îi lingău convins
N-are nici-un vis
Nu i se mai scoală
N-are prieteni
Mă-sa-i cur*a si tacsu comunist
A lovit in societate ca boala-n port
E sclav ca patrulă
Tot ce are în frigider miroase a pu*a
Vrea sa fie om cand iese din tura
Dar si copii lui o să-l scuipe-n gura.
Mai ascultă o dată marfa de la Paraziții:
Recitește.
Acum hai cu opinia:
1. Să dai în judecată Paraziții e chiar lipsă de judecată. De ce?
De unde vin versurile?
Din underground, doar n-ai vrea laude de la paraziți. În underground sunt alte legi (golanii chiar fac artă, arta e un fel de imunitate politică). Să dai în judecată înseamnă că n-o ai cu arta, cu înțelegerea socială. Cine? Tu, polițistul care ar trebui să priceapă cum merge societatea.
2. În undeground merg Legile protestului social. Paraziții o dau pe protest. Care e protestul? Polițistul nu e cum trebuie, nu este “zeul” apărării societății. Nu este un reper social. Polițistul însuși este o problemă. O recunosc, de altfel, chiar polițiștii.
Surugiu uită cazul Lepa și uciderea, recent, a unui polițist. Uită uciderea colegului polițist Cristi și postarea colegului-polițist Bogdan Bănică, cu această ocazie:
„Te-ai sinucis, Cristi, fără să-ți dai seama, acceptând condițiile mizere de muncă, nepăsarea și ironia meschină din acest sistem… dacă nu ne trezim ne sinucidem toți, fără să realizăm…rând pe rând… Dumnezeu să te odihnească în pace, camarade…”.
Bogdan Bănică bagă aceleași rime ca Paraziții, nu?
Bănică spune: Polițistul e laș, acceptă condiții mizere.
Paraziții spun cu vorbele artei: Îi lingău convins N-are nici-un vis A lovit in societate ca boala-n port Ca patrulă e sclav
3. Polițistul n-are imaginație, nu “i se scoală” conștiința = să fii sclavul prejudecăților. N-ai imaginație, dar nici nu intri în jocul Parazițiilor.
Revin la postarea polițistului Bănică: “dacă nu ne trezim ne sinucidem toți, fără să realizăm…rând pe rând…”
Ce face Bănică? Spune: treziți-vă! Spuneți adevărul, ieșiți din confort. Răul e îngrozitor, ne apasă! Paraziții spun același lucru ca Bănică, dar lovesc crud la familie:
“Mă-sa-i cur*a si tacsu comunist Vrea sa fie om cand iese din tura Dar si copii lui o să-l scuipe-n gură.”
Traducem din limba underground: Deci, dacă tu, polițist, rămâi o râmă, nu te revolți, ai sechele de comunist și ești demn de disprețul copiilor. Poate să doară “injecția” letală de mamă:
“Când au supt-o moartă cot la cot, mamele voastre curve s-au căcat pe tort.”
E versul ăsta un exces? Hahaha, păi, ce suntem la grădiniță? În underground dacă nu crapă el, crapi tu. Cuvintele sunt violente, veninoase. Totul sau nimic. Să ai imaginație înseamnă să nu te jignești, ci să te ridici ca pufuleții în aer, să te bucuri de imaginația celuilalt.
4. În artă, ca și-n democrație, orice mijloc este posibil. Acolo, este ca o imunitate parlamentară. Nu, împotriva parazițiilor ar trebui să se ridice sindicalistul-polițist Surugiu, ci împotriva politicienilor care fac din polițiști niște râme. Politicienii sunt reali, schimbă imaginea și destinul fiecărui polițist. Lui Surugiu i se potrivesc mai bine vorbele: “Ăsta-i adevărul! Dar ce să fac? Mi-e frică.”
Și-n fapt, ar fi trebuit să-nțeleagă vorbele antimiliție: “Dacă mă deranjează, o să-mi treacă.”
