Mai mult de o treime dintre românii vârstnici și dintre cei cu venituri mici se simt nesiguri în cartier, se arată într-un raport de cercetare privind calitatea locuirii din România. Traficul este cea mai importantă problemă privind mediul din vecinătatea locuinței, acesta constituind o problemă pentru doi din 5 români, mai arată documentul. România are un model de locuire caracterizat de schimbări reduse pe parcursul vieții. Rata mare a proprietății asupra locuinței este însoțită, însă, de o calitate slabă a locuirii: supraaglomerare, fond de locuințe deteriorat, o proporție semnificativă a populației supra-îndatorate cu cheltuieli de locuire. Condițiile de locuire inadecvată stagnează și nu înregistrează o îmbunătățire semnificativă, având peste 40% din populație care se confruntă cu cel puțin o problemă de locuire inadecvată.
Articolul pe scurt:
- România are un model de locuire caracterizat de stabilitate și schimbări reduse pe parcursul vieții. Rata mare a proprietății asupra locuinței este însoțită, însă, de o calitate slabă a locuirii: supraaglomerare, fond de locuințe deteriorat, o proporție semnificativă a populației supra-îndatorate cu cheltuieli de locuire.
- Din 2011 până în prezent condițiile de locuire inadecvată stagnează și nu înregistrează o îmbunătățire semnificativă, nu se continuă ritmul de creștere de condițiilor din valurile inițiale (2003 și 2007).
- Avem însă în continuare peste 40% din populație care se confruntă în continuare cu cel puțin o problemă de locuire inadecvată.
- Tinerii menționează lipsa spațiului ca problemă serioasă a locuinței mai des decât o fac persoanele în vârstă.
- Lipsa dotărilor pentru asigurarea confortului termic în locuință este un indicator al sărăciei energetice a populației (formă de sărăcie ce constă în a cheltui foarte mult pe energie din bugetul total sau/și de a nu cheltui suficient pe energia necesară gospodăriei). Lipsa dotărilor polarizează clasele de venit, peste 50% dintre cei cu venituri foarte scăzute au această problemă, în timp ce doar 6% dintre cei cu venituri foarte ridicate se confruntă cu asta. În România 22% din populație se confruntă cu lipsa dotărilor pentru încălzirea sau răcirea locuinței, față de doar 5% dintre europeni.
- Nu există îmbunătățiri considerabile în privința calității mediului fizic unde se află locuința față de 2011 (zgomotul, calitatea aerului, dezordinea sau prezența gunoiului sunt considerate probleme ale zonei de locuire).
- Mai mult de o treime dintre vârstnici și dintre cei cu venituri mici se simt nesiguri în cartier.
- Traficul este cea mai importantă problemă privind calitatea mediului fizic din vecinătatea locuinței, cu o creștere la 39% din populație.
Potrivit Eurostat, locuirea inadecvată este măsurată prin șase indicatori: 1. lipsa spațiului; 2. ferestre, uși sau podele putrede; 3. pereți sau acoperiș cu igrasie sau scurgeri (indicatori indirecți pentru sărăcie energetică, reflectă într-o oarecare măsură calitatea costrucției clădirii și a întreținerii ei); 4. Fără toaletă cu apă curentă în interiorul locuinței. 5. Lipsa unei băi sau a dușului. 6. Lipsa dotărilor (de încălzire sau răcire) pentru a menține o temperatură confortabilă în casă (indicator indirect de sărăcie energetică, reflectă probleme în capacitatea unei gospodării de a asigura cheltuielile necesare).
Se știe deja, România e una din țările cu cea mai mare rată de deținere în proprietate a locuințelor individuale fără credit, cu 87%, în timp ce media europeană a deținerii în proprietate este de 56% din totalul de locuințe. Oficial, în România numărul locuințelor închiriate este foarte mic, reprezentând 2% din totalul formelor de locuire, însă acest procent nu reprezintă o măsură reală a închirierilor, practica închirierii informale, fără contract oficial, fiind foarte răspândită (în special în zonele urbane).
Potrivit datelor centralizate de Eurostat, circa unul din doi români trăiește în locuințe supraaglomerate, ceea ce situează țara noastră pe primul loc în UE, la distanță de țările estice (Ungaria 40%, Polonia 40%, Bulgaria 42%, Croația 41%), cifra fiind de aproape 3 ori mai mare față de media UE (16,4%).
De asemenea, proporția populației supra-îndatorate cu cheltuieli de locuire (housing cost overburden) este semnificativă în România. Exprimat ca procent al populației pentru care cheltuielile de locuire reprezintă mai mult de 40% din venituri, supra-îndatorarea populației este de 14%, aproape de de media europeană de 11% și mai scăzută decât în țări ca Germania (15,8%), Danemarca (15%) sau Grecia (40%). Cifra este importantă având în vedere costurile reduse ale traiului și locuirii relativ la media europeană.
O măsură predictivă a precarității locuirii o reprezintă răspunsul la întrebarea privind probabilitatea ca în următoarele 6 luni o persoană să își schimbe locuința pentru că nu își permite să locuiească în ea. Românii nu diferă substanțial de cetățenii din alte țări europene în privința probabilității de a schimba locuința din motive financiare, astfel 89% dintre români spun că e improbabil să își schimbe locuința în următoarele 6 luni din cauza cheltuielilor pe care aceasta le implică (în condițiile în care media europeană a celor care spun că e improbabil să schimbe locuința este tot de 89%).
În ceea ce privește lipsa spațiului, România se află pe locul 2 după Letonia (27%) în topul țărilor care declară că au această problemă. România deține și cea mai mică dimensiune medie a locuinței printre țările europene (43,9 m.p.), în timp ce media europeană se situează la 96 m.p.
Dintre cei care au avut probleme cu locuința persoanele cu veniturile scăzute (cuartila 1 de venit) sunt cele mai afectate (50% dintre cei cu venituri scăzute au declarat că nu au toaletă în gospodărie), față de numai 10% dintre cele cu venituri ridicate (cuartila 4). Lipsa dotărilor pentru confortul termic al locuinței e un indicator puternic pentru diferențierea între cei cu venituri ridicate și cei cu venituri scăzute și, de asemenea, între cei care locuiesc în rural și cei din urban. Dintre locuitorii din urban doar 5% se plâng de lipsa posibilității de a asigura confortul termic, față de 35% din rural care spun același lucru.
Persoanele în vârstă (65+) au probleme cu întreținerea fizică a locuinței într-o măsură considerabil mai mare comparativ cu persoanele tinere. Astfel, 19% dintre persoanele de peste 65 de ani au ferestre și podele putrede. Date similare la nivel european se găsesc în Bulgaria (20%), însă România nu este însă pe primul loc în privința problemelor în calitatea infrastructurii locuinței, astfel în Croația (27%) și Grecia (25%) sunt mai multe persoane de peste 65 de ani care se confruntă cu probleme similare decât în România.
Satisfacția cu locuirea are o valoare sub media europeană pe 2018 (7,5 față de 8).
O evaluare adecvată a calității locuirii implică și aprecierea condițiilor oferite de zona în care se află locuința personală. Instituțiile europene măsoară o serie de indicatori care reflectă calitatea subiectivă a mediului fizic al zonei apropiate (vecinătate/ cartier), cât și indicatori de apreciere a siguranței cartierului. Calitatea mediului fizic implică evaluări ale oamenilor cu privire la existența unor probleme legate de zgomot, calitatea aerului, dezordine și gunoi pe stradă, cât și probleme legate de trafic. Siguranța cartierului este măsurată prin doi indicatori, ambii cu referire la siguranța pe timpul nopții: dacă respondentul se simte în siguranță să meargă noaptea prin cartier și dacă se simte sigur să doarmă singur peste noapte în propria locuință. Acesti indicatori aparent individuali pot arăta dacă o persoană locuiește într-o zonă care e deficitară în privința protecției locuitorilor și a asigurării bunăstării și integrității lor fizice.
Putem observa că o mai mare parte din respondenții din mediul rural se simt în siguranță când merg prin zona unde se află locuința decât cei din mediul urban, cu 73%, respectiv 66% din respondenți, în timp ce 78% din locuitori, atât din mediul rural cât și din mediul urban se simt în siguranță în interiorul locuinței seara.
