Fără patimă: Ziua când ALDE pleacă de la guvernare

Un
moment de eliberare din combinația cu trupa condusă de V.V. Dăncilă, dacă tot
s-a decis Călin Popescu Tăriceanu să candideze la președinție, pare ratat
pentru ALDE. Rățoirea cuviincioasă la adresa unui presupus proiect de
rectificare bugetară n-a avut forță, n-a dezvoltat o susținere răspândită. O
vină deloc comentată aparține filialelor teritoriale ale partidului, preocupate
în principal de confortul liderilor locali combinați în majorități de consilii
cu PSD.

Înscris
la loc de necinste în galeria celor mai nesuferiți miniștri post-ceaușiști ai
României, Orlandinho Teodorovici se joacă în voia cea mare cu rectificarea
bugetară. Între timp a făcut public proiectul. Cât pricepe la finanțe au
demonstrat-o alții. Cu vârf și îndesat, dar degeaba. Abramburica națională a
zburat din guvern în urma unei aserțiuni exprimate într-un moment nefericit, nu
din cauza contribuțiilor unicat la nenorocirea educației. Pentru fapte și
decizii grave, iresponsabile, antinaționale, ministrul discotecar e de
neclintit.

ALDE,
dincolo de claritatea schimbului de declarații publice, a încasat-o în stil
Ceaușescu. Au pus accent pe efectele rectificării, nu pe cauze. Au invocat și
respins tăieri bugetare critice și alte belele – uite că nu se fac chiar așa! Per
total cică le dă direct cu plus. Sub Ceaușescu se zvoneau scumpiri, pardon,
ajustări dureroase de prețuri sau diverse restricții de consum de tremura
carnea pe tine. În final, se făceau la jumătate, boborul-cel-mândru respira ușurat,
dar acea „jumătate” era de fapt ținta vizată. ALDE pare a înghiți până și mârlănia
ucigătoare cu finanțarea în compensație punctuală a administrațiilor locale
după ce se prezintă corespunzător la Împăratul Orlandinho. Așadar, suntem sub
semnul lui „pare”.

Un alt moment preconizat pentru abandonarea guvernării ar fi promisa reorganizare guvernamentală. Ca ultimi apărători ai muribundului liberalismului românesc, repet, dacă tot s-a decis Călin Popescu Tăriceanu să candideze la președinție, nu au de ales. Un stat minimal, suplu, performant și progresist nu s-a inventat fără debirocratizare, dereglementare și descentralizare. Cu Dăncilă plus 24 de miniștri, guvernul actualei coaliței este super-gonflat, costisitor, nefuncțional și seamănă mai degrabă cu o bandă.

Dacă
vrei și strigi după restructurare, bine e să începi cu exemplul personal. Mediul
merge cuplat, de exemplu, cu energia, ca în alte țări normale. Din doi miniștri
ALDE facem unul. (Cel de la Energie, cândva lăudatul de pomană Anton Anton,
poate-și face milă și ne spune de ce merge greu tare retehnologizarea de la CHE
Stejaru. Cam uită că statul deține 80,0561% din capitalul social de la
Hidroelectrica prin ministerul păstorit de el și că nu toți gazetarii… e
proaste.) Pe urmă avem o duduie ciudată de la PSD, de loc din Brad ca și
Meleșcanu, la românii de pretutindeni și un delegat în genul figură impusă la
afaceri europene. Locul lor e la externe, ca directorași, numai că e greu de
crezut c-ar rămâne ministru gingașa Ramona Mănescu, altă figură ale cărei
talente publice nu le-am descoperit, recuperată de Popescu Tăriceanu din roaba
liberală de cadre. Pe lista de glume proaste perpetuate de ani de zile se
califică și ministrul pentru relația cu parlamentul. Cel actual e tot de la ALDE.
Are loc asigurat la secretariatul general al guvernului, ca șef de
compartiment. E suficient.

Discuția
sau scenariul despre comasări ori cuplări spectaculoase e abia la început.
Locul comunicațiilor e la transporturi, fondurile europene la finanțe și
amândouă la economie unde ducem și jucăria aia cu mediul de afaceri, și
turismul. Turismul, spun cei consultați până azi, s-ar potrivi cu dezvoltarea
regională, care dezvoltare regională, în altă variantă, rimeaza cu transporturi
și comunicații. Pe urmă luăm cercetarea, tineretul și sportul și le împachetăm
cu educația, iar apele și pădurile merg de minune la agricultură și dezvoltare
rurală. Fără pretenția de a epuiza combinațiile, administrația publică trece la
interne sau la secretariatul general al guvernului. Iar cu valoare de bici, pe
lângă agențiile și autoritățile fără număr, pregătim terminarea dezmățului cu
megacompaniile naționale care se joacă de-a antreprenorii organizatori de
licitații.

Apucăm
așa ceva? Greu de crezut. Are ALDE determinarea s-o ceară? Teoretic, da. Am
consemna ziua în care ne vor convinge că șeful lor vrea cu adevărat să ajungă
la Cotroceni, deși în condițiile actuale, cu legi distruse „constituțional”,
președintele e golit de puteri reale. E limpede că în această cursă n-ai cum
face față captiv fiind într-un parteneriat politic cu PSD. N-ai cum lupta cu
PSD mergând la braț cu ei. Pe scurt, chiar ultima zi de guvernare.

Practic, timpul nu mai are răbdare. Discuțiile confirmate cu Pro România despre o posibilă alianță politică ar înseamna mai degrabă abandonarea rapidă a guvernării decât cooptarea oamenilor lui Ponta în executiv. Dar, la români, nu se știe niciodată. Oricum, trecând peste cel puțin o datorie uriașă a lui Victor Viorel cel Alunecos față de Călin, ceea ce se traduce prin susținerea candidaturii, celor din ALDE le surâde deja opțiunea de a forța lucrurile atât de tare încât să fie dați afară din coaliție. Așa că așteptăm. Garantat, ziua când se votează bugetul va fi extrem de interesantă.

Viorel COSMA