Rata şomajului în luna octombrie 2019 a scăzut la 4%, cu o zecime de punct procentual mai mică față de cea înregistrată înseptembrie (4,1%). Nivelul poate fi considerat la minime istorice (în anul 2008, pre-criză, șomajul depășea 5,5%), dar tensiunile din piața muncii rămân, iar actualul Guvern ar putea să le aplatizeze prin politici atent măsurate. Numărul şomerilor din octombrie 2019 a fost de 365.000 de persoane, dar concomitent economia avea în această toamnă circa 55.000 de locuri de muncă disponibile (vacante).
Oferta disponibilă de forță de muncă a rămas și în această toamnă la valori modeste, în timp ce rata locurilor de muncă vacante și-a păstrat, așa cum spuneam, trendul de ușoară ajustare în sens descendent, observat din ultimul trimestru al anului anterior. ”S-a conturat o tendință de atenuare a gradului de tensionare a condițiilor pe piața muncii, însă persistă problemele structurale (instruirea deficitară a forței de muncă în raport cu cererea, rata înaltă de emigrare în rândul persoanelor de vârstă activă)”, arată o notă a Băncii Naționale referitoare la piața muncii.
Potrivit studiului PayWell 2019 realizat de PwC România, un sfert dintre companiile românești iau în calcul importul de forță de muncă, în special de muncitori necalificați, pentru a-și acoperi deficitul de angajați. În aceste condiții, avansul în termeni anuali al numărului de salariați din economie a continuat să se restrângă.
Pentru perioada următoare, Sondajul CE-DG ECFIN indică și de această dată o relativă stabilitate a recrutărilor în toate sectoarele, cu excepția comerțului unde se întrevede o îmbunătățire.
Totodată, salariul mediu net pe economie și-a păstrat ritmul anual alert de creștere în septembrie (+14,7%), reflectând dificultățile companiilor în atragerea candidaților (indicatorul de necorelare a pregătirii forței de muncă cu cerințele angajatorilor plasându-se în trimestrul II la maximul istoric).
Trebuie spus că șomajul e distribuit foarte diferit în țară. Există ”pungi” de șomaj ridicat mai ales în zonele care au suferit o dezindustrializare consistentă, dar și zone cu șomaj zero sau aproape de zero.
În medie, cheltuielile medii ale unui salariat sunt, potrivit Statisticii, de circa 1788 lei/lună. Conform aceleiași surse, cheltuielile medii ale unui șomer sunt de 581 lei/lună. Diferența dintre cele două categorii este de peste 1200 de lei lunar, ceea ce duce la peste 12.000 de lei anual/șomer, bani care nu intră în economie. Dacă înmulțiți cu numărul șomerilor veți obține un rezultat amețitor. 🙂
Câteva cazuri clasice de șomeri.
Domnului Georgescu- șomajul de așteptare. Domnul Georgescu a lucrat că funcționar bancar până când instituția l-a pus pe liber. Georgescu lucra într-un orășel de provincie, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Există locuri de muncă vacante dar dl. Georgescu refuză posturi pe care le consideră sub demnitatea lui. „De la 4000 de lei în mână nu mă pot angaja că vânzător în butic cu leafă de 1000 de lei”, spune el. E de înțeles. Georgescu încearcă să își găsească un loc de muncă tot în zona financiară și a luat legătura cu alte bănci din oraș unde și-a oferit serviciile. Deocamdată așteaptă.
Domnul Popescu. A lucrat în marketing. În vânzări, mai precis. Vindea produsele unei fabrici de perdele și lenjerie de pat. Asta a făcut o viață, la asta se pricepe. N-a mai mers afacerea așa că a rămas pe drumuri. Ar mai fi o fabricuță similară la vreo 5 județe distanță și unde s-ar putea angaja, dar cum să-și lase soția și copii că să se mute practic la 300 de kilometri distanță? Altceva nu știe, nu vrea sau nu poate să facă. Iar țara e plină de Popești, Georgeşti și de Ioneşti.
