Info pe scurt:
- OncoGen, cel mai mare centru de terapii personalizate pentru cancer din estul Europei. Centrul funcționează de 4 ani și jumătate la Timișoara, în cadrul Spitalului Județean din oraș, dar într-o clădire separată, a fost construit din bani europeni și dezvoltă terapii genetice și celulare de tratare a cancerului.
- De la vaccin împotriva cancerului la vaccin împotriva coronavirus. Cercetătorii de la OncoGen au parcurs drumul de la terapiile personalizate pentru cancer la vaccinul împotriva coronavirusului după ce au lucrat, în ultimii 2 ani, la dezvoltarea unui potențial vaccin împotriva cancerului.
- România nu își permite să fabrice vaccinuri. Practic, țările de dimensiunea României „nu își permit să țină facilități de producție a vaccinurilor, e ca și cum ne-am propune să facem avioane Airbus în România”, afirmă medicul Virgil Păunescu, directorul OncoGen.
- Echipa OncoGen a dezvoltat o posibilă metodă de producere a vaccinului împotriva coronavirusului, a publicat-o pe internet, în engleză, și a trimis-o cercetătorilor din Europa și Statele Unite, în speranța că țările care pot face acest lucru vor duce povestea mai departe și vor produce un vaccin împotriva coronavirus.
- Când va putea România să producă vaccinuri? Directorul OncoGen este sceptic. El crede că termenul de 4-5 ani avansat de autorități nu este realist și se teme că România nu poate ține pasul la acest capitol cu industria farmaceutică, extrem de competitivă și de dezvoltată.
- Echipa OncoGen, „cot la cot cu cei care au ceva de zis” în lume
Echipa de cercetători de la Timișoara a primit deja feedback de la o parte dintre colegii din alte țări și lucrează acum la îmbunătățirea „rețetei” vaccinului: „Acum lucrăm la o variantă – noi am trimis aceste date peste tot, și la colegii noștri din Europa, și din Statele Unite, am primit o serie de sugestii, unele dintre ele sunt pertinente și acum lucrăm la o variantă mai bună, dar cu aceleași metode”, povestește medicul Virgil Păunescu, directorul Centrului de cercetare OncoGen și profesor de Imunologie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, pentru HotNews.ro.
Profesorul Virgil Păunescu e mândru că, chiar dacă „noi (România – n.red.) nu putem produce vaccinuri, am vrut să fim printre primii care lucrăm la dezvoltarea lor, sunt convins că mai sunt și alte laboratoare în lume care lucrează la așa ceva. Am vrut să dăm un semnal că suntem acolo, cot la cot cu cei care au ceva de zis.”
OncoGen
Directorul Centrului OncoGen admite că „Ai nevoie și de noroc, bineînțeles. Când faci cercetare și produci vaccinuri, nu știi cum funcționează sistemul imun. Am văzut niște cercetători de la Institutul Pasteur din Franța care spuneau că le trebuie cel puțin 20 de luni ca să pună la punct un vaccin aplicabil la om. În mod normal, durează cu anii. Poate dura și mai mult.”
Virgil Păunescu subliniază că „Noi nu am făcut un vaccin, nici nu putem să îl facem.”
Dar e mândru că el și echipa sa au reușit să pună pe piață o potențială metodă de a fabrica un vaccin împotriva coronavirus „destul de rapid și care nu are legătură cu vechile metode de fabricare a vaccinurilor. De aceea, e posibil să reușească.”
- Drumul de la terapiile personalizate pentru cancer la vaccinul împotriva coronavirusului
Cercetătorii de la Centrul OncoGen au lucrat, la început, la dezvoltarea unor terapii personalizate pentru cancer. Cum au ajuns de aici la un potențial vaccin împotriva coronavirusului? La Timișoara se lucra deja, de ceva timp, la o potențială metodă de obținere a unor vaccinuri pentru cancer. Așa s-au gândit cercetătorii de aici că pot folosi o metodă specifică dezvoltării vaccinurilor în cancer și pentru un vaccin împotriva coronavirusului.
Cum a început întreaga poveste? „Noi, fiind un centru de tratament în cancer, facem, printre altele, secvențializări. Secvențializări pentru diagnostic și tratament personalizat în cancer. Asta, în sănătate, este decontat și plătit de Casele de asigurări private sau de stat, în Statele Unite a ajuns la 30% din pacienți, la noi încă nu este decontat”, spune profesorul Virgil Pănescu.
În ultimii 2 ani, în centrul de cercetare de la Timișoara, cel mai mare de acest fel din estul Europei, s-a lucrat la o metodă de dezvoltare a unui potențial vaccin împotriva cancerului: „Datele de secvențializare ne permit să încercăm să construim un vaccin, și în ultimii 2 ani am tot încercat. În sensul că tu știi care sunt mutațiile în cancer, cum arată oncoproteina față de proteina normală. În principiu, se poate dezvolta, cu ajutorul unor metode de modelare moleculară pe calculator și al unor programe, se poate modela o proteină care să mărească antigenitatea tumorii. Altfel, tumorile nu prea sunt văzute de sistemul imunitar, pentru că, sunt mai mulți factori, dar principalul este că celulele tumorale seamănă foarte mult cu celulele normale. Și atunci, să faci un vaccin pentru ca sistemul imunitar să vadă mai bine tumora e destul de complicat. Există o tehnologie dezvoltată în Statele Unite, sunt și studii clinice deja pe oameni, vreo 20-30, în Statele Unite, rezultatele nu sunt încă concludente, pentru că sunt prea puține date. Se încearcă și combinații cu diverse alte substanțe”, a explicat medicul Virgil Păunescu, pentru HotNews.ro.
Directorul Centrului de cercetare OncoGen consideră că metodele clasice de obținere a vaccinurilor din viruși „și-au cam atins limitele”, motiv pentru care echipa sa a încercat să facă o legătură între potențialul vaccin împotriva cancerului și un posibil vaccin împotriva coronavirus. Și a reușit acest lucru: „Una peste alta, noi am pus la punct această metodă de potențială obținere a unor vaccinuri în cancer și, atunci când am văzut epidemia de coronavirus, ne-am gândit că în epidemiile asemănătoare cu SARS (Sindromul respirator acut sever) și MERS (Sindromul respirator al Orientului Mijlociu), care au fost tot coronavirusuri, din Asia – Orientul Mijlociu și Orientul îndepărtat, China – nu s-a reușit să se facă vaccinuri, iar epidemiile s-au stins de la sine, la un moment dat, nu aș putea să spun de ce, dar nici până acum nu avem vaccinuri pentru acei viruși, care sunt tot coronavirus, cam 80% este asemănarea dintre coronavirus și SARS, de exemplu. Asta înseamnă că metodele clasice de obținere a vaccinurilor din viruși și-au cam atins limitele, și asta s-a văzut de la SIDA încoace. Nu avem vaccin pentru SIDA, pentru Ebola, pentru SARS. Sunt o serie de viruși care nu mai pot fi abordați cu metodele de vaccinologie clasice.”
„Și cum noi lucram la această metodă nouă, pusă la punct de americani, de vaccinare în cancer, am adaptat-o. Populația europeană are niște caracteristici imune specifice, deosebite puțin de alte populații, și am făcut un exercițiu pentru populația României. Datele specifice care ne interesează pe noi și care au legătură cu funcționarea sistemului imun se află în registrele de transplant, de donatori, acolo unde se vede care este ponderea și care este caracteristica imună statistic în România și ce șanse ai să găsești un donator de un anumit fel sau nu. Și am luat aceste date privind caracteristicile imune ale populației din România, care nu sunt multe, se pot reduce la vreo 6-10 specificități, și în baza acestui program se pot produce între 6 și 10 proteine care ar putea fi utile în vaccinarea anti-coronavirus”, povestește Virgil Păunescu.
Concluzia sa este că „practic, am folosit o metodă care este specifică dezvoltării vaccinurilor în cancer, apărută de curând, și care este în general personalizată pentru fiecare individ în parte și am folosit-o pentru coronavirus. Structura coronavirus, și genetică, și proteică, a fost realizată de chinezi și publicată pe internet.”
- De ce nu poate România să fabrice vaccinuri: E ca și cum ne-am propune să facem avioane Airbus
România nu are, în acest moment, condiții pentru a fabrica vaccinuri și nici condiții pentru a face studii clinice pe pacienți. Nu are condiții înseamnă, în primul rând, că nu are bani.
În ciuda declarațiilor optimiste ale autorităților că la Institutul Cantacuzino producția de vaccinuri ar putea fi reluată în 4-5 ani, profesorul Virgil Păunescu crede că va dura mai mult de atât: „Procedurile s-au schimbat foarte mult de pe vremea când noi făceam vaccinuri ca acum 50 de ani, într-un beci de la Cantacuzino. Sigur că pe vremea aceea s-au vaccinat oamenii și nu au avut nimic, dar acum Uniunea Europeană nu îți mai permite, a ridicat standardele de calitate ale vaccinurilor foarte-foarte sus și toate echipamentele, toate procedurile și toate verificările sunt groaznic de scumpe și de laborioase, iau foarte mult timp. Practic, țările de dimensiunea României nu își permit să țină facilități de producție a vaccinurilor, e ca și cum ne-am propune să facem avioane Airbus în România.”
L-am întrebat pe Virgil Păunescu dacă țara noastră nu va reuși să mai producă nici măcar vaccinul împotriva gripei, pe care l-a produs ani la rând și care este unul dintre vaccinurile cel mai ușor de obținut: „Doar vaccinul împotriva gripei l-am putea face, dar va mai dura ca să corespundă normelor europene cel puțin 5 ani de zile de când sunt gata construcțiile (la Institutul Cantacuzino – n.red.)”, a venit răspunsul.
Directorul OncoGen atrage atenția că „Înainte de a ne apuca de făcut ceva, mai ales la stat, unde sunt multe riscuri să nu meargă, trebuie să ne gândim dacă merită sau nu merită făcut acel lucru. Așa, a pune eticheta de institut strategic… Strategic de ce? Doar pentru că cineva a avut interesul să îi pună ștampila asta? Nu e de ajuns. Ar trebui totuși o discuție mai serioasă.”
Coronavirus
Profesorul Virgil Păunescu avertizează că, la ora actuală, industria farmaceutică este atât de competitivă și de dezvoltată încât „mă îndoiesc că România poate să țină pasul cu competiția marilor companii cu loturi mici de vaccinuri, care nu pot să acopere cheltuielile cu cercetarea. Noi produceam maximum un milion și jumătate de doze de vaccin pe an. Dacă faci socoteala și vezi cât costă un vaccin, cu cât ți-l vând alții de afară, poți să constanți că banii aceia abia îți acoperă costurile de producție. Și întrebarea rămâne ce faci cu cercetarea, care este scumpă. De aceea medicamentele noi care apar pe piață în afară costă la început sute de mii de euro. Când a apărut noul tratament în Hepatita C, primele medicamente au fost vândute cu 100 de mii de dolari pentru un pacient, deși costul real al substanței era de 2-300 de dolari. Dar în prețul acela era inclusă și cercetarea, care costă foarte mult și poate să dureze ani de zile. Din 10 mii de patente, doar unu ajunge să fie pus în practică. Din 10 mii de molecule pe care le studiezi, două-trei ajung în faza de testare, iar pentru restul se consumă resurse uriașe ca să te convingi, după un timp, că de fapt nu sunt bune. De obicei, când ajunge la om.”
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește disponibilitatea țărilor europene de a investi în dezvoltarea unui vaccin împotriva coronavirului, medicul Virgil Păunescu atrage atenția că, având în vedere costurile foarte mari, multe țări europene speră, cel mai probabil, ca „problema” să fie rezolvată de China: „Am văzut la Euronews, legat de coronavirus, că în Europa nu există suficient interes, adică alocări de fonduri, pentru a se aventura și a dezvolta un vaccin împotriva coronavirusului. Adică într-un fel sau altul, Euronews spunea ‘lasă că se descurcă chinezii, își rezolvă ei problema, într-un fel sau altul, că sunt mai interesați decât noi, peste noi nu a venit încă’.”
„Din păcate, uite că vine”, este concluzia directorului OncoGen.
