Criza coronavirus si implicatii de ordin economic au readus in atentie capacitatea guvernelor de a interveni in momente de mare cumpana. Pot fi suspendate reguli fiscale in asemenea circumstante? Pot interveni bancile centrale. Deja unele au facut-o, mai ales peste Ocean (Fed si Banca Canadei). BCE va recurge la o serie de linii de finantare speciale. Este de bun simt ca este mult mai lesne de intervenit pentru tarile care au spatiu de manevra.
Si Consiliul Fiscal European pledeaza pentru reexaminaea regulilor fiscale (a se vedea si ultimul raport din 2019).
Sunt analize ce argumenteaza ca regulile fiscale trebuie sa tina cont de noul context structural, sa aiba in vedere mai mult efecte de contagiune, “efecte de revarsare” (spillover effecs), ca s-ar putea accepta o limita mai inalta a datoriilor publice –vezi Olivier Blanchard, Alvaro Leandro, si Jeromir Zetelmeyer: “Revisiting the EU fiscal framework in an era of low interest rates, 30 jan 2020). S-ar putea astfel accepta o limita mai inalta la datoria publica si s-ar putea utiliza mai frecvent instrumentul bugetar in conditii recesioniste –apropos de limite ale politicii monetare cand ratele sunt foarte joase (zero lower bound). Si se poate arata ca daca rata de crestere economica este sensibil mai mare decat rata dobanzii, ponderea datoriei publice in PIB, se poate stabiliza chiar daca exista deficit bugetar primar.
Dar ce faci daca deficitul primar este adanc negativ si exista presiuni foarte mari, ce pot duce deficitele la peste 4, 5,6, chiar 7% din PIB. Nu intamplator sunt avansate aceste cifre avand in minte cazul romanesc. Daca s-ar aplica Legea Pensiilor (LP) in forma normativizata actuala deficitele ar avea traiectoria sugerata de cifrele mentionate, pentru anii 2021-2022 –asa cum arata evaluari ale Consiliului Fiscal, ale Comisiei Europene (a se vedea opinii ale CF si raportul ultim al CE). Cu politici neschimbate analiza “debt sustainability” a CE arata ca datoria publica a Romaniei ar ajunge la peste 50% din PIB in 2023 (de la cca 35,5% din PIB in 2019) si la cca 90% din PIB in 2030. Evident ca in realitate nu s-ar ajunge la un asemenea nivel intrucat pietele ar sanctiona derapajul, ar forta corectii. Si deja s-a pus in miscare procedura de deficit excesiv pentu Romania, care obliga la corectii (figura 3 arata deteriorarea soldului bugetar in anii din urma).
Deficite foarte mari si in crestere pot conduce la retrogradari de rating suveran (nota bene: Romania are BBB-, imediat peste junk)) ce ar povoca la un moment dat o suire brusca a costului finantarii datoriei publice, ar interveni non-liniaritati butale in evolutia unor variabile. Aceasta ar invalida una dintre prezumtiile cu care se operaza in logica “a la Blanchard” si anume, o rata de dobanda scazuta. Daca si rata de crestere scade, partial din cauza ciclului economic, partial din cauza unor socuri si masuri de ajustare macro, vedem ca relatia de relaxare a restrictiei aplicate deficitului bugetar este invalidata.
Este de retinut ca leul nu este moneda de rezerva si ca spatiul de manevra al BNR este sever limitat avand in vedere deficitul bugetar si cel extern mari. Pe plan international, goana catre “safe havens” poate aduc cu sine plecari masive de fonduri din piete emergente.
Avem de luptat acum cu epidemia/pandemia Covid19, care nu stim cat va dura; ea supune unui stress enorm sistemele sanitare in Europa si economiile. In ce priveste Romania, este obligatoriu sa se aloce mai multe resurse in mod tintit.
Chiar in conditiile unui buget tare stramtorat, foarte incordat, trebuie sa se realoce resurse in bugetul public, trebuie gasit spatiu fiscal sectorial, pentru protejarea sanatatii cetatenilor si urgente in economie. Acest spatiu bugetar sectorial se poate asigura:
• Prin realocare de resurse in bugetul actual, ca intr- economie ce se confrunta cu un mare pericol (ca la razboi); acasta implica renuntarea la unele utilzari asa cum sunt prevazute in buget acum
• Prin mobilizarea la maximum a resurselor disponibile
• Prin renuntarea la masuri, gen aplicarea LP in formatul actuala, ce ar arunca bugetul national in aer
• Prin recurgere la fonduri europene (bugetul UE, fondul special dedicate luptei contra coronavirus)), inclusiv prin acceptarea de catre CE ca resurse folosite pentru combaterea Covid19 si sprijinirea temporara a economiei sa nu fie incluse in masurarea deficitului bugetar;
• De discutat cu CE pentru renuntarea temporara la cerinta de a se co-finanta utilizarea de fonduri europene.
Asemenea masuri si altele ar pemite sprijinirea economiei. Aici un rol major ar avea de jucat flexibilizarea de catre bancile comerciale a relatiei cu intreprinderi, mai ales cele mici si mijlocii –prin reesalonari si conditii de creditare mai favorabile.
BCE tinteste prin linii speciale de finantare acordate bancilor comerciale sa sprijine sectorul IMM din statele zonei euro. Este de dorit ca bancile mari ce opereaza in Romania prin sucursale (ex: Unicredit, Erst Bank, SoGen, Intesa, etc) sa extinda operatiuni speciale si la noi.
Revederea regulilor fiscale in UE este un exercitiu util si merita sa aiba deznodamant in simplificarea lor, in atenuarea aplicarii prociclice si protejarea investititilor. Daca s-ar constitui si un buget al ZE care sa amortizeze socuri asimetrice cu atat mai bine; dezvoltarea unor instrumente de partajare a riscurilor (risk-sharing) este esentiala. Ar conta mult si o actiune la nivelul UE, de coordonare a politicilor.
Dar pentru Romania, problema nu rezida in complexitatea regulilor fiscale, ci in faptul ca are un derapaj bugetar foarte mare si presiuni ce pot coplesi bugeul public.
Daca nu vom comite erori mari, nu vom arunca bugetul public in aer, vom putea sa realocam resurse pentru combaterea Covid19, pentru sprijinirea fie si temporara a economiei (bugetul public nu poate fi totusi sac fara fund). Aceasta criza va testa rezilienta societatii romanesti.
N.Red: Acad. Daniel Dăianu este președintele Consiliului Fiscal și consilier l Guvernatorului BNR. Textul in extenso apare pe site-ul Consiliului Fiscal
