Ce gesturi faci dimineața?
Cam aceleasi din zilele obişnuite, mai puţin ochii lipiţi pe ceasul deşteptător.
Cum îți petreci ziua?
Croşetând cuvinte. Glumesc şi nu prea.
Ce gesturi faci seara?
Repet, cam aceleaşi din zilelele obişnuite, mai puţin ochii pe ceasul ȋnchizător. Să nu uit: ascult teatru radiofonic. Ajută mult, avem piese splendide disponibile pe Iutub’, cu sutele.
Cât de automate sunt aceste gesturi? Ce plăcere mai ai?
Nu am plăcere, nici durere. E viaţa mea şi a noastră.
Cum stai cu plictiseala?
Bine, foarte bine, pentru că nu mă plictisesc. Nu cred că plictiseala este cuvântul cheie al perioadei, ci neliniştea. Să nu uit: am fost mereu un mare cititor de literatură concentraţionară: lagăre, ȋnchisori, canal etc. Nu sună prea vesel, dar uite că acum ajută mult. Ce trăim noi acum este floare la ureche. Deocamdată.
Cu ce ochi îți vezi familia zilnic?
Mari, uimiţi.
Cum percepi casa? Cum reziști frecușului zilnic?
Cum să o percep, aşa cum este ea, un apartament de bloc, care devine şi mai “bloc” pe măsură ce stau ȋnchis ȋn el. Sunt invidios pe cei care au o curte, fie şi de câţiva metri pătraţi.
Cum v-ați împărțit zonele și rolurile în casă?
Haide bre, că doar nu suntem ȋn război domestic. Mai avem până la casca de oţel şi mopu-l pe post de armă. Nu s-a schimbat mare lucru, din fericire.
Ce instincte/sentimente s-au activat mai puternic față de familie? De ce?
Responsabilitate stoică, dacă putem vorbi de aşa ceva. Stiu că-I voi putea ajuta până la un anumit punct. Punct!
Ți-e frică de COVID 19?
Nu mi-e frică de el, cât de imprevizibilitatea maximă care-l ȋnconjoară. E ca la table: ai noroc, vârstă optimă şi imunitate bună: 6×6, poartă-n casă. Ai ghinion, o vârstă mai din zona ȋnţelepciunii şi imunitate slabă: 2×1, stai pe tuşă. Ghinion Iliescu, cum zicea grupul Divertis pe vremuri. Ce imunitate să dezvolţi ȋntre betoane?
Care sunt zvonurile care te-au marcat?
Mă atinge contorul sinistru al morţilor. Este vorba de partea mai neagră a supra-conectării ȋn care trăim, cunoaştem ȋn timp real aritmetica groazei. Pe vremuri, se trăgea linia la final, doar la final, cu creion chimic.
Feicurile-urile?
E simplu, e o chestie de bun simţ, coerenţă ȋn gândire, plus meseria pe care o am, care formează reflexe bune.
Care sunt știrile oficiale care te-au marcat?
Starea de urgenţă. Simţi cum istoria se accelerează, faci parte din ea. Ruloul compresor s-a pus ȋn mişcare.
Cum îți simți trupul? Faci exerciții cu el?
Trupul te părăseşte, ȋncet, spune la revedere, prin nemişcare. Bine ai venit ȋn clubul moluştelor. Nu există reţetă verificată, dar nici nu mă văd jonglând cu hârtia igienică, să dau pe video la omenet’. Voinţă, dar nu e uşor.
Cum vezi timpul care este tot mai lung și liber?
Aşa cum l-am văzut şi ȋn armată, pentru cei care citesc aceste rânduri şi ȋşi aduc aminte cum era ea. Timpul devine material, ȋl poţi tăia ȋn bucăţi, după dorinţă. Mai ţineţi minte libimetrul din armată, făurit dintr-un centimetru de croitorie? Ziua şi centimentrul..evident, doresc tuturor un AMR cât mai mic.
Cum domini timpul?
Nu mi-am pus ȋntrebarea asta, aş pierde imediat bătălia cu el. Repet, nu mă plictisesc. Boierul Alecu Paleologu, ȋntrebat dacă nu se plictisea ȋn ȋnchisoare, spune (citat aproximativ, evident, nu mai ţin minte sursa exactă): nu prea, că noi intelectualii nu ne simţim niciodată singuri, avem cultură. Avem ȋn ce fora. Scuze pentru această remarcă interpetabilă şi puţin snoabă, asum, dar 100% adevărată.
Cît timp pierzi pe net? Ce anume urmărești?
Nu pierd timp pe net. Nu am pierdut nici inainte, nici acum. Am o utilizare strict utilitară a reţelei. Mai joc şah, sunt un mare amator de şah, jucător amator.
Cât timp citești? Ce citești? Ce faci altceva?
Citesc, scriu, gandesc, aranjez biblioteci si documente.
Ce jocuri aveți?
De familie. Păcălici, dar şi Scrabble.
Ai proiecte? Cum vezi viitorul?
Am proiecte, cum să nu am. Cel mai important, să scăpăm cu bine din criza aceasta. Doar că binele nu depinde deloc de noi, ca persoane.
Viitorul?
Mi-e teamă că nu vom ȋnvăţa nimic, dar strict nimic din cele petrecute. Ne vom bate cu carămida ȋn piept că avem “inorogi” româneşti de un miliard de dolari pe bursă, dar nu mai suntem capabili să coasem trei cârpe pentru o mască de protecţie. Am obosit de la atâta globalizare. Globalizarea rea; există şi una bună, nu insist.
Cum este pregătitul hranei?
O bucurie, ca de obicei. Nu, nu glumesc, aşa este. Doar că acum trebuie un plus de inventivitate de penurie. Zilnic te trezești în aceeași realitate: stai acasă.
Mintea ta cum acceptă acest lucru?
Deocamdată nu s-a revoltat. Ești omul care a scris despre “mulțimi”-pelerinaj.
Cum vezi acum mulțimea, ca om?
Bună ȋntrebare. Acum o văd ca un semn de normalitate. Si mă amuză ȋncercările de a legifera ȋn domeniul religios, arată toată complexitatea faptului religios ca atare. Cum ar fi fost să le spui creştinilor din primele secole ceva de genul “băieţi, nu vă duceţi la martiriu, vedeţi că leul şi pantera vă muşcă ȋn arenă”. In materie de Doamne-Doamne, oamenii vor face mereu exact pe dos. Nu toţi, partea cea mai bătăioasă. Sau apariţia unui nou tip de “activism”, cel anti-religios, care are atleţii săi, mai mult sau mai puţin “virtuali”. Nu Biserică este sursa problemelor ȋn acest moment. Nu o distrugeţi de tot, pentru că-mi pierd obiectul muncii, ha, ha.
Cum arată moartea?
Urâtă, dacă nu ştii cum arată. Tot urâtă, dar mai puţin ȋnspăimântătoare, dacă eşti bine pregătit. Dar Dumnezeu? Tatăl este imposibil de imaginat. Stiu cum ar trebuie să arate Fiul, adică foarte promiţător. Mai cool ca niciodată. Mă opresc aici, covidul te ȋmpinge să spui lucruri trăznite. Si nici nu mă cheamă Toma…
MIREL BĂNICĂ este doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Geneva (2004). Între anii 2005 şi 2008 a efectuat stagii de cercetare şi practică profesională la Universitatea Laval (Canada) şi la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Din 2008 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române. Domenii de cercetare şi specializare: socio-antropologia religiei ortodoxe, sociologia memoriei, antropologia mediilor virtuale. Membru al „Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Sociale ale Religiei” (AFSR), Paris.
Citește și scrie în Jurnalul ANTI-covid19
Andrei Crăciun
Andrei Vieru
Lucica Mardale
Teodor Baconschi
„Acasă” la Ruxandra Cesereanu
Paul Goma ucis de coronavirus
Patriarhul Teoctist
Mâncare, alimentație sănătoasă și hârtie igienică
Diaspora vine acasă
Minciună si Fake News
Anxietate depresie
Dragoste de părinte
COVID 19, prietenul meu
