Micța Yuki, în vârstă de 2 ani, așezată pe o valiză din Union Station din Los Angeles, a devenit simbolul uneia dintre cele mai puțin glorioase pagini din istoria SUA.
A murit în martie, în vârstă de 80 de ani, o moarte care a trecut neobservată în mijlocul pandemiei coronavirusului până când o persoană iubită a contactat recent Los Angeles Times.
Numele său ilustrează o amintire dureroasă și în mare măsură uitată: după atacul de la Pearl Harbor, 120.000 de civili de origine japoneză au fost internați în lagărele din Statele Unite, fără nicio formă de proces.
Aceste familii întregi, dintre care două treimi erau cetățeni americani, au fost ținute în spatele sârmei ghimpate pentru o perioadă de la unu la trei ani.
Aceasta a fost și soarta lui Yuki Okinaga Hayakawa, deportată și încarcerată în tabăra sinistră din Manzanar, la poalele Sierra Nevada din California.
Această tabără, cea mai cunoscută dintre cele zece tabere de internare a japonezilor-americani pe teritoriul american, a fost fondată prin decretul președintelui Franklin Delano Roosevelt.
Yuki și mama ei au fost printre primii care au ajuns și au fost eliberați printre ultimii din tabăra din Manzanar. După război, familia s-a mutat la Cleveland, în nordul țării.
Țintă a atacurilor rasiste la școala, tanăra Yuki a perseverat totusi, a obtinut o bursă si apoi o diplomă universitară. S-a căsătorit și a avut un copil.
