În arhipelagul pe care trăim lângă coasta continentului european o nouă națiune capătă tot mai multă importanță. Această nouă națiune nu este dezbinatul Regat Unit „global” tragi-comic din imaginația dezordonată și incontinentă a lui Boris Johnson. Nu este nici măcar Scoția independentă, pentru a cărei naștere însuși dl Johnson depune atât de multe eforturi – deși într-o bună zi ar putea fi, având în vedere stilul lui neglijent de conducere. Noua națiune este Republica Irlandeză.
Există trei motive legate între ele pentru a putea afirma că o țară veche de 98 de ani este nouă. Primul este cel mai nou guvern al Irlandei, învestit în iunie. Vreme de aproape un secol politica irlandeză a fost definită de războiul civil din 1922-23. De atunci țara a fost mereu condusă fie de partidul Fine Gael, descendentul grupului care susținea tratatul încheiat în 1921 cu Regatul Unit, fie, mai frecvent, de partidul Fianna Fáil, ai cărui strămoși respingeau același tratat.
Până acum acești doi rivali străvechi nu au fost niciodată dispuși să servească în aceeași coaliție. Dar începând de luna trecută o fac, alături de Verzi. Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că după remiza în trei de la alegerile generale din februarie aceasta a rămas singura cale de a guverna fără celălalt mare partid al Irlandei, Sinn Féin. Unii se tem că sforile lui Sinn Féin sunt trase din culise de (oficial dezarmata) IRA. Timp de doi ani și jumătate guvernul va fi condus de Micheál Martin de la Fianna Fáil; în decembrie 2022 conducerea va trece prin rotație la Leo Varadkar de la Fine Gael. Cu numai o generație în urmă o asemenea coaliție era de neconceput. În prezent senzația e că este inevitabilă.
Al doilea motiv pentru care putem vorbi de o nouă Irlandă este Covid-19. Înainte de Brexit și dl Johnson, ar fi fost posibil ca Irlanda să copieze informal gestionarea pandemiei de la vecinul ei mai mare și mai bogat. Dar răspunsul britanic la Covid-19 a fost haotic. A fost infectat încă de la bun început de excepționalismul Brexit-ului. La fel ca Scoția și Țara Galilor, Irlanda a virat pe o altă rută, mai înțeleaptă. Nimănui nu i-a fost ușor sub pandemie, și nici Irlandei. Însă Dublinul a văzut ce se întâmplă în Europa și a ascultat sfaturile OMS. Rezultatul este că rata mortalității din cauza coronavirusului este în Irlanda jumătate din cea britanică. Recenta ascensiune în sondaje a Fine Gael indică o opinie larg răspândită cum că anteriorul guvern al dlui Varadkar a gestionat pandemia bine.
Și de aici ajungem la al treilea motiv. Spre deosebire de Britania amăgită de Brexit, Irlanda secolului 21 are o credință neabătută în instituțiile multilaterale și în cooperare. Influența Irlandei asupra poziției UE în privința Brexit-ului este imensă. Comisarul ei european, Phil Hogan, deține portofoliul crucial al comerțului. Ministrul irlandez al finanțelor, Paschal Donohoe, tocmai a devenit președintele Eurogrupului format din miniștri de finanțe. Luna trecută Irlanda a învins Canada, obținând un loc în Consiliul de Securitate al ONU. După cum s-a exprimat revista The Economist: „Luată de sine stătător, Irlanda are o șansă bună de a revendica titlul de cea mai puternică țară din lume din punct de vedere diplomatic”. Contrastul cu „Marea” Britanie este umilitor.
Unde duc toate acestea? Coaliția are o majoritate clară. Toate cele trei partide au votat decisiv pentru ea. Însă primele săptămâni au fost tulburi. În Fianna Fáil au fost lupte interne pentru posturile ministeriale. Săptămâna trecută dl Martin l-a revocat pe ministrul agriculturii, Barry Cowen, din cauza unui incident legat de băutul la volan. Redeschiderea post-pandemie a puburilor de săptămâna aceasta a trebuit să fie amânată din cauza unui puseu de infectări. Sinn Féin are ținte din belșug.
Cu toate acestea este un moment salutar. Pas cu pas, vechea politică naționalistă a Irlandei, configurată în atât de multe feluri de relația ei cu Regatul Unit, trece într-o altă etapă. Irlanda prosperă fiindcă acționează mai rațional și în moduri care sunt ferm ancorate în calitatea ei de membru al unor instituții multilaterale. Numeroșii locuitori ai acestor insule care doresc ca și Marea Britanie să procedeze la fel nu pot decât să privească de pe margine cum, în Irlanda, o frumusețe de invidiat ia naștere. (The Guardian, citat de Rador)
