Descentralizarea învățământului va aduce un impact pozitiv Autor: Prof. Claudia Bota 

Descentralizarea învățământului va aduce un impact pozitiv

Autor: Prof. Claudia Bota 

                Politica intră în acțiune în toate planurile. Profesorii care au dat din coate ani de-a rândul pentru funcții de conducere sprijiniți de sfera politică au ajuns la acest parcurs alunecos până la calitatea de inspectori generali adjuncți. Astfel a devenit o modă în societatea noastră ca inspectorii din ISMB să opteze pentru funcții politice administrative de consilieri ai primăriilor. În cadrul acestei campanii electorale ei se erijează în lideri ai salariaților învățământului preuniversitar bucureștean ca reprezentați în Consiliile Locale ale sectoarelor și în Consiliul General al Municipiului București rugând pe numeroși directori și profesori pentru ai vota. Ecoul își face simțit prezența prin paginile realizate de facebook. Ani la rândul în reforma învățământului s-a tot vorbit de descentralizarea învățământului. O societate democratică presupune apropierea procesului decizional de locul ei de aplicare, iar cetățenilor ar trebuie să li se ofere posibilitatea participării la deciziile care îi afectează în mod direct sau indirect.

                Descentralizarea învățământului se axează pe mai multe coordonate: nevoia de inovație și de schimbare, nivelul calificării membrilor organizației. Descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintă transferul de autoritate, responsabilitate și resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală.

PROCESUL DE DESCENTRALIZARE ARE LA BAZĂ URMĂTOATELE PRINCIPII:

a) Răspunderea publică.

b) Autonomia instituţională.

c) Apropierea centrului de decizie de locul actului de educaţie pentru a conferi consistenţă deciziei şi pentru a responsabiliza actorii la nivel local.

d) Transparenţa actului decizional, bazat atât pe accesul cetăţenilor la informaţia publică, cât şi pe participarea acestora la luarea deciziei.

e) Valorizarea resursei umane. Resursa umană şi, în special, profesia didactică trebuie să fie recunoscută ca factor esenţial al dezvoltării comunitare, fapt pentru care se va acorda o atenţie deosebită formării iniţiale şi continue, precum şi dezvoltării profesionale a cadrelor didactice.

f) Subsidiaritatea, care presupune complementaritate în transferul şi asumarea responsabilităţii decizionale la nivel local, pentru a apropia decizia de cei care sunt direct influenţaţi / interesaţi de aceasta.

g) Diversitatea culturală şi etnică.

h) Abordarea etică a serviciului educaţional, prin adoptarea şi aplicarea codurilor deontologice pentru personalul didactic, precum şi pentru cel din sistemele de control, asigurarea calităţii şi management.

        „Posedarea exclusivă a școlilor de către autoritatea locală poate duce la fragmentarea sistemului și la realocarea dificilă a fondurilor între niveluri și tipuri de școli în funcție de schimbările sociale și demografice” .

Autoritățile locale și părinții ar trebui să joace un rol sporit în administrarea și guvernarea școlilor – conform noii legi a educației- nivelul resurselor fiscale disponibile unei comunități va deveni mai important decât este acum, întrucât în prezent autoritățile centrale furnizează cea mai mare parte a fondurilor și se implică, prin instituția Inspectoratelor, în cele mai importante decizii de personal ale școlilor. Desființarea Inspectoratelor Școlare, pentru „a rupe lanțul vicios al controlului politic asupra sistemului de Educație”,întru cât reprezintă un mare consum de resursă financiară , așa cum au făcut și alte state ale UE., realizând descentralizarea învățământului prin această măsură. Înlocuirea inspectorilor școlari pe criterii politice și nu pe criterii obiective, de competență.

Politizarea educației la un moment dat va stârni nemulțumirea societății civile.”Inspectoratele școlare sunt principala sursă de influență politică în sistemul de educație și una dintre cele mai mari frâne în calea modernizării învățământului, prin cenzura aproape totală a autonomiei școlare, sub toate aspectele ei: catedre, norme, personal, numiri de directori, fonduri etc.”. Experții în Educație și profesorii susțin la rândul lor că inspectoratele școlare nu trebuie să mai existe în forma actuală, fiindcă nu servesc interesului elevilor și al cadrelor didactice. Este nevoie de o purificare majoră a învățământului românesc care să se facă prin :depolitizare, descentralizare și debirocratizare în Educație. Politizarea nucleului central al învățământului este o frână pentru educație , unde vedem că sunt puși oameni politici care servesc altor interese . În locul inspectoratelor școlare, ar fi mai benefic să se înființeze centre județene de resurse pentru profesori, care să asigure o platformă de expertiză pentru implementarea uniformă a curriculei.

Politica ar trebui să rămână în sfera ei și educația deasemenea în sfera ei fiecare având autonomia ei deoarece astfel descentralizarea nu se va realiza prea curând.