Într-o hotărâre din luna iulie a cărei motivație a fost publicată vineri, instanța italiană a respins apelul unui profesor de muzică part-time, acesta susținând că venitul său anual de 20.000 de euro nu este adecvat,
„Reducându-și ambițiile din copilărie” copilul adult „va găsi o cale să se susțină financiar”, a notat judecătoarea Maria Cristina Giancola, președintele curții.
Sentința Curții Supreme a pus capăt unei bătălii legale care a durat cinci ani și a întors decizia unei instanțe inferioare din Toscana care a hotărât că reclamantul are dreptul la o alocație lunară de 300 de euro de la părinții săi.
Deși un copil cu o dizabilitate fizică sau cognitivă beneficiază de protecții specifice sub legea italiană, sprijinul financiar al părinților nu „poate continua la infinit”, a notat Giancola.
Judecătoare a notat de asemenea că dificultățile în a găsi un loc de muncă conform așteptărilor profesionale nu reprezintă o scuză.
„Copilul (adult) trebuie în orice caz să caute activ un loc de muncă pentru a-și asigura un trai independent”, a motivat aceasta.
Potrivit unui studiu efectuat în 2019 de Institutul Național de Statistică italian (Istat), în jur de 64,3% din tinerii adulți italieni cu vârsta între 18 și 34 de ani încă locuiesc acasă cu părinții lor.
Studiul arăta că 36,5% din tinerii adulți sunt studenți, 38,2% sunt angajați în timp ce 23,7% sunt în căutarea unui loc de muncă. Rata șomajului în rândul tinerilor italieni cu vârsta de până în 24 de ani se situează în jur de 30%.
Gian Ettore Gassani, președintele Asociației Avocaților de Dreptul Familiei a salutat decizia, afirmând că „există sute de mii de cazuri similare” și că instanța „a plasat niște limite asupra așteptărilor de a primi sprijin financiar pe termen nedefinit de către copiii care au trecut de 40 de ani”.
„Italia nu este singura țară care se confruntă cu astfel de cereri din partea copiilor adulți”, a notat Gassani, precizând că aceasta este o problemă și pentru alte țări sud-europene precum Spania sau Franța dar că în Italia „este cu certitudine cel mai grav”.
Fenomenul este atât de răspândit în Italia încât fostul premier Mario Monti a poreclit „bamboccioni” („copii mari”) generația de tineri italieni care încă locuiesc acasă cu părinții lor după 30 de ani.
Citește și:
