1. Dexametazonă
Aceasta este o poveste de succes – un medicament foarte ieftin, cu aprovizionare din belșug în întreaga lume – care s-a dovedit că salvează vieți. Steroizii în doze mici au fost responsabili pentru supraviețuirea unuia din opt pacienți conectați la ventilatoare în timpul studiului Universității Oxford – Recovery. Rezultatele au fost anunțate la jumătatea lunii iunie, iar acest steroid este acum tratament standard pentru cei mai bolnavi dintre pacienți. Datele sunt fiabile, deoarece provin din cel mai mare studiu aleatoriu al tratamentelor cu Covid-19 din lume, care implică aproape toate spitalele din Marea Britanie. Dexametazona există de aproximativ 60 de ani, deci a depășit perioada de durată a brevetului și e ieftin.
2. Plasma
Este vorba despre anticorpi din plasma celor vindecați de Covid-19. Donald Trump a devenit un entuziast, pe măsură ce campaniile electorale prezidențiale din SUA au început, anunțând autorizarea de urgență a tratamentului, despre care a susținut că ar putea preveni 35% din decese. Deși plasma a fost folosită cu succes pentru tratarea altor boli, majoritatea experților spun încă că nu există dovezi suficiente din studii cu privire la cât de bine funcționează și la ce pacienți. NHS Blood and Transplant face apel la supraviețuitorii Covid-19 să-și doneze plasma pentru studii care ar putea ajuta pacienții.
3. Remdesivir
Medicamentul a fost autorizat pentru utilizare de urgență în SUA, India și Singapore și a fost aprobat în Uniunea Europeană, Japonia și Australua pentru a fi folosit la persoanele cu simptome severe. Este un medicament scump, realizat de compania americană Gilead Sciences, inițial concepuut pentru Heptatia C, pentru care a fost ineficient. Apoi acesta fost utilizat pentru a trata Ebola. În cazul Covid-19, acesta pare să scurteze spitalizarea de la 15 la 11 zile, dar nu este clar dacă are un efect puternic asupra reducerii ratei de mortalitate.
4. Tocilizumab
Un număr de antiinflamatoare sunt testate pentur a vedea dacă pot ajuta. Când sistemul imunitar răspunde coronavirusului, poate provoca o inflamare. Tocilizumab, un medicament imunosupresiv, folosit în principal pentru tratamentul artritei reumatoide, este administrat prin injectare pentru a bloca receptorul interleukinei-6. Pacienților cărora li s-a administrat medicamentul în timpul epidemiei Covid-19 în Italia în martie a părut să le aducă beneficii, iar aceștia au fost mai puțin predispuși de a ajunge să fie conectați la ventilator și să moară. Dar numărul a fost relativ mic și a fost un studiu de observație, nu un test aleatoriu pentru a trage concluzii cu privire la efectele pe oameni comparativ cu placebo. Testul Recovery al celor de la Oxford de asemenea cercetează efectele Tocilizumab.
5. Pastile pentru tensiune arterială
Cercetătorii cred că oamenii aflați pe medicație din cauza tensiunii arteriale ar fi bine să fie sfătuiți să continue tratamentul. Un articol al University of East Anglia a descoperit că riscul unei forme grave de Covid și al decesului din cauza Covid-19 pentru oamenii cu tensiune arterială mare este semnificativ mai mic dacă luau inhibitorii ai enzimei de conversie a angiotensinei (inihibitor ACE) sau blocanți ai receptorilor angiotensinei. Acest lucru nu înseamnă că medicamentele ar ajuta pe oricine cu coronavirus care nu suferă de tensiune arterială.
6. Interferon beta
Un mic studiu al cercetătorilor de la Southampton University sugerează că un inhalator care conține interferon beta, folosit pentru a trata scleroza multiplă, ar putea fi eficient. Cei trei cercetători din spatele lui, care au format o companie pentru produsul lor în 2004, miliardari de carton când au anunțat rezultatele testului lor pe pacienții Covid-19 în iulie. Testul a inclus 101 pacienți din 9 spitale. Cei care au inhalat medicamentul au părăsit spitalul mai devreme și au fost mai predispuși să se însănătoșească, dar nu au fost publicate datele complete și sunt necesare studii mai mari.
”Există o mare diferență între a încuraja rezultatele timpurii și dovezile definitive care transformă practica în studiu clinic”, a comentat Martin Landray, profesor de medicină și epidemiologie la Oxford University și unul dintre liderii studiului Recovery la acea vreme.
