Până nu demult, serviciile secrete americane considerau acest lucru o problemă europeană. Operațiunile rusești contra SUA se limitau în principal doar la dezinformare și atacuri cibernetice. Dar nu și acum. FBI a avertizat cu privire la interferențe rusești vizând alegerile din noiembrie care ar putea include finanțarea de campanii electorale, cu o parte din fonduri canalizate prin țări care au „lacune legislative în privința asistenței străine pentru campanii” electorale.
Dacă așa stau lucrurile, nu este nimic nou. În ultimul deceniu Rusia, China și alte regimuri autoritare au direcționat legal o sumă estimată la 300 de milioane de dolari în 33 de țări cu scopul de a influența proceduri democratice, fiind cunoscute peste 100 de cazuri. Aceste incursiuni financiare au accelerat de la aproximativ trei pe an înainte de 2014 la peste 15 pe an începând cu 2016, după cum arată un studiu realizat de mine [https://securingdemocracy.gmfus.org/covert-foreign-money/]. SUA sunt ținta cel mai des vizată.
Cum funcționează? Prima breșă juridică este adesea acoperirea restrânsă a interdicției privind donațiile în natură. Drept urmare, se spune că Rusia a oferit împrumuturi unor politicieni francezi, cadouri generoase unor funcționari ai instituțiilor polițienești elvețiene și servicii media peste tot prin lume. Interpretarea strictă dată de departamentul american al justiției interdicției ca străinii să contribuie cu orice lucru de valoare i-a permis lui Donald Trump să îi ceară aparent Ucrainei să-l investigheze pe fiul unui rival politic, ceea ce a dus la o tentativă de suspendare a președintelui.
Un al doilea canal implică puteri străine care trimit intermediari în misiuni secrete pentru a îmbogăți anumiți donatori, politicieni ori partide. Partidul Comunist Chinez a finanțat presupuse scheme cu donatori-marionetă în Australia și Noua Zeelandă. Iar cel mai mare caz cunoscut de intervenție a banilor străini în alegerile americane din 2016 a implicat acuzații cum că Emiratele Arabe Unite au finanțat o operațiune clandestină pentru a cumpăra potențială influență pe lângă Hillary Clinton. Cazul e încă în curs de cercetare, iar personalul de campanie nu e obligat să declare contactele străine.
Apoi mai sunt înseși vehiculele de donație. Companii-fantomă anonime pot fi folosite pentru a disimula sursele donațiilor. Și organizațiile non-profit pot cheltui bani pe politică fără a-și dezvălui donatorii. Lobby-ul Kremlinului contra sancțiunilor americane se pare că a fost deghizat drept lobby în favoarea adopțiilor și organizat prin intermediul unei fundații din Delaware. Rusia a fost acuzată că a folosit organizații non-profit care s-au dat drept grupuri ecologiste opuse fracking-ului.
Aceste canale nu reprezintă decât unele dintre cele mai evidente vulnerabilități. Guvernele străine mai cumpără și publicitate politică online, finanțează site-uri de știri obscure sau angajează troli din Ghana care se dau drept afro-americani.
Riscul cumulat al tuturor acestora este limpede. Banii străini clandestini transformă infrastructura civică a societăților deschise într-o armă asimetrică și convertește libertățile în tactici de atac. Este o variantă nesângeroasă a avioanelor care se izbesc deliberat de clădiri.
Atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 au dus la măsuri prompte ale factorilor de decizie americani, după ce investigaseră modul în care instituțiile financiare străine exploatau lacunele legislative. Guvernul american a adoptat cea mai cuprinzătoare restructurare anti-spălare de bani din decursul unei generații, acordând prioritate luptei împotriva finanțării terorismului și determinând și alte țări să adopte măsuri similare.
Însă SUA nu-și fortifică și astăzi apărarea financiară într-un mod similar. Multiplele lacune legislative persistă, în ciuda abundenței de probe cum că influxul clandestin de bani străini ia amploare. Sistemul ne alertează clipind pe roșu despre influxul de ruble și yuani. Financial Times (preluare Rador)
