La ora locală 23,00 și GMT (miezul nopții la Bruxelles), Brexitul devine realitatea pentru Regat, ieșit oficial din UE în 31 ianuarie dar beneficiind de o perioadă de tranziție de un an pentru a amortiza șocul.
Dacă vastul acord de liber schimb va evita o ruptură prea abruptă, libera circulație care permitea oamenilor și mărfurilor să treacă granițele fără îngrădiri ia sfârșit.
Exportatorii și importatorii vor trebui să completeze declarații vamale și riscă întârzieri la granițe, din cauza controalelor. Companiile financiare, sector major la Londra, vor pierde dreptul automat de a oferi servicii în UE. Iar universitățile britanice nu vor mai fi eligibile pentru programul Erasmus.
„Nu este sfârșitul” ci „începutul unei relații minunate între Regatul Unite și prietenii și partenerii noștri din UE”, a afirmat premierul Boris Johnson, marele artizan al acestei ieșiri, după ce a parafat documentul.
În fața deputaților, câteva ore mai devreme, acesta a invocat un „nou capitol” pentru Marea Britanie.
Sarcina se anunță însă dificilă: mediul economic nu și-a ascuns temerile legate de consecințele acestei bulversări.
Doar câteva zile pentru pregătiri
De la referendumul din 23 iunie 2016, câștigat cu 51,9% de tabăra „leave”, a fost nevoie de trei prim miniștri, de lungi dezbateri parlamentare nocturne la Westminster și trei amânări pentru a se ajunge în acest punct.
Ilustrarea acestui proces dureros – doar înainte de Crăciun laborioasele negocieri comerciale s-au încheiat pentru a se ajunge la un acord de liber schimb, cu doar câteva zile la dispoziție pentru a pune în practică cele 1.246 de pagini ale sale.
Textul a fost semnat miercuri de liderii UE și apoi, după ce a ajuns în Regat cu un avion al Royal Air Force, de Boris Johnson. Cele două camere ale Parlamentului britanic l-au adoptat în aceeași zi, după o examinare rapidă, iar eurodeputații se vor pronunța doar în primul trimestru din 2021.
Spre marea ușurare a unui mediu economic foarte conectat, UE oferă Marii Britanii un acces fără drepturi vamale și fără cote la piața sa de 450 de milioane de consumatori. Dar acordul prevede, pentru a evita concurența neloială, sancțiuni și măsuri compensatorii dacă nu se respectă regulile în materie de ajutoare de stat, de mediu, dreptul muncii și fiscalitate.
În ceea ce privește pescuitul, subiect dificil până în ultimele ore, acordul prevede o perioadă de tranziție până în iunie 2026, la capătul căreia pescarii europeni vor fi renunțat la 25% din capturile lor. Un rezultat care a dezamăgit pescarii britanici, care sperau la mai mult după promisiunile de independență și suveranitate ale lui Boris Johnson.
„Un loc liber la masa Europei”
Londra și Bruxellesul au evitat in extremis consecințele potențial devastatoare ale unui „no deal”: lungi cozi de camioane pe drumurile care duc către porturi, costuri considerabile pentru importatori și interzicerea accesului în apele teritoriale pentru pescuit.
Este deci o victorie pentru Boris Johnson, care a câștigat alegerile cu promisiunea de a face realitate Brexitul dar pus ulterior în dificultate de pandemia de Covid-19. Acesta nu avea nevoie de o nouă criză: spitalele sunt pe punctul de a fi depășite de numărul mare de solicitări ia infectările cu noul coronavirus continuă să crească. O mare parte a populației a fost recarantinată, întunecând și mai mult perspectivele pentru o economie afectată de cea mai gravă criză a sa din ultimii 300 de ani.
Dincolo de pandemie, provocările sunt considerabile pentru guvernului lui Boris Johnson, care a promis că va da Regatului un nou loc în lume, rezumat sub sloganul „Global Britain”.
Iar Boris Johnson pierde un aliat puternic, dată cu plecarea lui Donald Trump, un partizan fervent al Brexitului și care va fi înlocuit la Casa Albă de Joe Biden, mai eurofil.
În interior, acesta trebuie să reunească britanicii, divizați asupra Brexitului, până la punctul de a pune în discuție unitatea țării, în condițiile în care Irlanda de Nord și Scoția au votat majoritar pentru rămânerea în UE.
„Există acum un loc gol la masa Europei. Nu va rămâne mult timp”, a afirmat miercuri deputatul scoțian Ian Blackford, al cărui partid, SNP, cere un nou referendum pentru autodeterminare.
